PE AICI NU SE TRECE!

Deviza născută pe câmpul de luptă al Mărășeștilor a intrat în istorie prin jertfa a peste 27 000 de români care au ținut piept atacurilor armatei germane în trei mari bătălii ale Primului Război Mondial, în iulie și august 1917.

Această deviză a fost readusă în memoria membrilor ASTRA din Iernut joi, 26 octombrie 2017, de către domnul profesor de istorie GHEORGHE ANDREICA. Am retrăit momente unice, deoarece expunerea a fost deosebit de bine și de minuțios documentată, iar eroismul Armatei Române a fost evidențiat cu o simplitate și o accesibilitate de care doar un adevărat profesor este capabil. Vitejia românilor în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz ne-a făcut să ne simțim mândri cu istoria pe care o avem și, mai mult, să recunoaștem ce epigoni suntem astăzi. Recunosc că am ascultat fascinată lecția de istorie a domnului profesor Andreica, din simplul motiv că nu am cunoscut adevărata realitate decât în linii mari. Am ascultat o lecție minunată, spusă ca o poveste. Dar o poveste adevărată! O poveste cu oameni și despre oamenii care și-au dat viața ca noi să fim cei de acum. Din păcate prea puțini și-au mai amintit că în această vară s-au împlinit 100 de ani de la aceste lupte. Îi mulțumesc domnului profesor Andreica pentru faptul că pe noi, astriștii iernuțeni, nu ne-a lăsat să uităm de unde venim și cui datorăm ceea ce suntem astăzi. Ne-am înclinat cu respect și adâc omagiu la amintirea eroilor de atunci: sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, generalul Eremia Grigorescu, generalul de corp de armată Constantin Christescu, generalul Alexandru Averescu, sau Măriuca Zaharia, o fetiță de 12 ani din satul Haret, care a ajutat armata română transmițând din nucul aflat în spatele casei date despre înaintarea nemților, până în momentul în care a fost doborâtă de glonțul unui lunetist neamț. Mai sunt mulți cunoscuți, dar cei mai mulți sunt eroi necunoscuți. Așa sunt eroii adevărați, anonimi! Și ei se odihnesc în istorie!

Glorie eternă eroilor neamului românesc! Respect și considerație celor ce nu ne lasă să ne uităm istoria glorioasă! Mulțumim, domnule profesor Gheorghe Andreica!

 

Lasă un comentariu