Târgu-Mureșul: nu-l dezvoltăm, în schimb, îl maghiarizăm

Deși oraș curat (într-o oarecare măsură), și civilizat (într-o oarecare măsură), în municipiul Târgu-Mureș de azi nu pulsează prea puternic seva dezvoltării. Proiecte în această direcție au fost și sunt, dar au rămas mai mult pe hârtie sau la nivel de permanentă intenție, pentru că factorii politici locali nu s-au înțeles între ei, grija lor principală fiind cum să se boicoteze unii pe alții.

În această ecuație a confruntărilor sterile îi întâlnim ca protagoniști în mod deosebit pe consilierii locali UDMR, care la îndemnul mai marilor lor, dar nu numai, (Borbely Laszlo, Marko Bela, Frunda Gyorgy, ș.a.,) mereu cu funcții înalte pe la București, au blocat, în mod sistematic, încă din anul 2000, din prima legislatură a lui Dorin Florea, marile proiecte ale noii administrații pe motive pe care le știm cu toții.

La acea vreme am participat deseori la ședințele Consiliului local municipal și am avut posibilitatea să constat această permanentă și prostească ostilitate a consilierilor maghiari, atunci majoritari în Consiliu, spunând pe la colțuri: „De ce să ajutăm noi administrația Florea și să nu implementăm aceste proiecte atunci când vom avea noi Primăria?"

Iată că de atunci au trecut 20 de ani și primăria Târgu-Mureș n-a venit la ei, cu toate încercările lor disperate (pentru că între anii 1992 și 2000 le-a aparținut și n-au făcut nimic pentru oraș), în schimb modul lor de a acționa distructiv s-a perpetuat în diverse forme, el fiind la ordinea zilei și acum. Îmi aduc bine aminte de dezbaterile pe tema scoaterii căii ferate din mijlocul orașului și transformarea acesteia într-o importantă arteră rutieră, a drumului de legătură dintre cartierul Tudor Vladimirescu și Spitalul Nou, de centura ocolitoare a orașului, de realizarea unor parcări, sub și supraterane, de acoperirea Pocloșului, de construirea unui Spital regional, de transformarea municipiului Târgu-Mureș într-un puternic centru de cercetare în domeniul medicinei și multe altele. Lucrări de investiții de mare anvergură, care, dacă ar fi fost realizate, ar fi constituit un mare beneficiu pentru toți locuitorii orașului, români și maghiari, plasând astfel municipiul Târgu-Mureș pe o nouă treaptă a dezvoltării, modernizării și europenizării. Dar, din motivele arătate, municipiul Târgu-Mureș a pierdut competiția cu sine, dar și cu multe alte orașe ale țării, ratând o dezvoltare impetuoasă pe mulți bani europeni.

Cu un asemenea mod ostil și retrograd de abordare a problemelor de către legislativul târgumureșean, locuitorii acestei urbe au trebuit să se mulțumească cu mult mai puțin în acest interval de 18 ani, printre care amintim modernizarea Complexului Mureșul - Weekend, a Platoului Cornești, ca locuri de agrement, modernizări de străzi și trotuare, locuri de parcare, îmbunătățirea canalizării și a altor rețele de alimentare. Sunt lucruri deloc de neglijat, dar lipsa implementării marilor proiecte ale orașului se resimte cotidian.

Ceea ce s-a remarcat foarte puternic în activitatea consilierilor UDMR în tot acest interval este lupta acerbă pentru maghiarizarea municipiului, , ca obiectiv major al politicii neobosite a acestora de a alinia Târgu-Mureșul, din acest punct de vedere, la capitalele celorlalte două județe: Harghita și Covasna, în ideea omogenizării acestui areal pentru un dorit Ținut secuiesc.

Din păcate, constatăm că proiectul este pe cale să se înfăptuiască, iar la reușita acestuia o contribuție deloc de neglijat au avut-o, rând pe rând, toate partidele românești care, prin alianțele toxice pe care le-au realizat cu aceștia, evident în scopuri meschine, au cedat tentațiilor, lezând astfel puternic interesul național, consolidarea românismului în zonă. Trebuie spus că în fața acestui comandament distructiv, atât administrația Florea cât și Prefectura, societatea civilă au dat dovadă de slăbiciune în această direcție.

Evaluând starea de fapt, ajungem la trista concluzie că după aproape două decenii de administrație românească la Târgu-Mureș și în județ, constatăm că suntem mai puțin dezvoltați economicește, că nu stăm prea bine nici cu partea gospodărească( curățenie, ordine și liniște publică), domenii în care ziarul nostru a acordat un sprijin logistic puternic oficialităților, dar suntem, asaltați și împânziți cu înscrisuri și table bilingve, pretutindeni în spațiul public: de la table de localități, la denumiri de școli, instituții, firme și reclame, spații comerciale, până la etichetele produselor. Aceasta în ciuda faptului că, conform Constituției României, singura limbă cu drept de rulare în spațiul public este limba română și niciuna alta, fie ea și limba lui Viktor Orbán.

Din păcate, constatăm că perspectivele vor fi și mai sumbre. Dacă vom lăsa lucrurile să curgă așa în continuare, cu nepăsarea care ne caracterizează, vom ajunge să avem inscripții bilingve și la toalete. Cel puțin aceasta este perspectiva pe care ne-o oferă cei trei consilieri ai partidului fantomă al „marelui român", Mașca Dan, (Balas Radu, Herman Mark Christian, Gyorfi Julia), angajați ferm în slujba iredentismului maghiar, mâna cu care consilierii UDMR, minoritari, reușesc să facă toate jocurile lor murdare, în slujba separatismului, a autonomiei etnice pe care o preconizează, cu toate riscurile care le implică.

Am sperat ca acești noi demnitari locali, veniți de undeva, din așa-zisa societate civilă, să constituie o infuzie benefică în legislativul local. Să se ocupe de mai buna gospodărire a orașului, a banilor acestuia, de promovarea unor investiții, de ridicarea nivelului de civilizație al cetățenilor. Când colo constatăm că acești indivizi au venit, nu să construiască, ci să demoleze ceea ce a fost obținut cu greu, să învrăjbească, să servească subversiv unor interese străine. Ne-a surprins de-a dreptul faptul că activitatea lor în consiliul local municipal a început din prima ședință de anul trecut cu solicitarea de punere în funcțiune a instalației de traducere bilingvă la ședințele de consiliu, fapt ce a dus la îngreunarea activității acestuia, și a continuat cu agasarea colegilor și a administrației, după care au trecut la ofensiva împotriva sportului local, pe care l-au pus deja pe butuci, la anularea sărbătoririi pensionarilor orașului, pe motive de risipă etc. De asemenea, nicio implicare în mai buna dezvoltare și gospodărire a orașului. În schimb grija lor permanentă a fost și este în continuare de a împinge comunitatea târgumureșeană spre noi zone conflictuale, jucând exact pe placul UDMR, care urmărește acest lucru permanent, de 27 de ani, încă din decembrie 1989. Așa se explică faptul că la implicațiile lor antiromânești au mai adăugat, recent, altele foarte grave. Este vorba de inițierea propunerilor: „Schimbarea denumirilor străzilor și piețelor din Târgu-Mureș și instalarea de indicatoare stradale bilingve"; Declararea la 29 aprilie a Zilei Târgu-Mureșului", plecându-se de la ziua în care principele Bethlen Gabor, la 1616, a declarat această așezare oraș liber regesc, în care românii nu aveau niciun drept. Propunerea a devenit hotărâre cu sprijinul consilierilor maghiari, în ciuda faptului că toate serviciile de specialitate ale primăriei au dat aviz negativ acesteia.

Ce implică această hotărâre? Întoarcerea pe dos a întregului municipiu, pentru a i se da o haină complet ungurească, operațiune care pe lângă foarte mulți bani din buget va crea foarte multe stări conflictuale. Iată ce au pregătit să ofere românilor, orașului și tării, de Ziua Centenarului României Mari, consilierii de la POL!

Deciși să ne antreneze în nebuneasca spirală a conflictelor interetnice, a sosit momentul unei solidarități pentru a li se pune „gheara în gât" acestor inconștienți aventurieri politici, înainte de a nu se ajunge în postura catalanilor, și chiar mai rău. De aceea, este cazul ca instituțiile locale ale statului, inclusiv Prefectura și Primăria, dar și Justiția să se autosesizeze din timp pentru contracararea acestor neghioabe hotărâri.

Dacă americanii, atât de diverși reușesc să fie uniți și să mențină forța statalității având ca unic reper Constituția, pe care o respectă cu sfințenie, să procedăm și noi, dându-i Constituției României putere de lege supremă pe întreaga întindere a țării. Iar dacă la articolul 13 scrie că în România singura limbă oficială, cu drept de rulare și de reprezentare în spațiul public este limba română, și punctum, atunci să procedăm în consecință fără alte filosofii!

Lasă un comentariu