„Ceaușescu conduce lupta împotriva noastră" (președintele sovietic L.I. Brejnev, în 1971).
Dacă vrem să îl surprindem pe Ceaușescu într-o imagine descriptivă cât mai aproape de realitate, fără obișnuitul patos al propagandei ostile lui și neamului nostru, atunci este necesar să adoptăm o atitudine înțeleaptă de detașare și, lăsând la o parte greșeala de a fi acceptat idolatrizarea din rațiuni ideologice și monitorizarea securistă a poporului, trebuie să recunoaștem că înverșunarea sa de a poza în lider al lumii, până la a fi mediator între marile puteri, îl evidențiază ca pe un om pe cât de curajos, pe atât de patriot, incomod și isteț nativ. În consecință, dacă îl comparăm cu ce fel de șefi de stat i-au urmat, suntem obligați de forța împrejurărilor să constatăm, „mușcându-ne" buzele de indignare, că gesturile așa-batjocoritului Ceașcă de a insista (încă din 1965) ca Basarabia să revină de drept la România (concomitent cu Tezaurul confiscat de sovietici), de a-l atenționa pe președintele sovietic Brejnev că ar fi cazul să nu mai insiste cu ideea existenței „unei națiuni moldovenești distincte" (în 1977), de a le vorbi președinților americani Nixon și Ford despre litigiile teritoriale nefericite ale românilor cu U.R.S.S., de a se desolidariza de sovietici când aceștia au invadat Cehoslovacia (1968) și Afganistan (1979), de a convinge China să declare că va interveni dacă armata U.R.S.S. va intra în România (1968), de a respinge și cere remedierea consecințelor Tratatului Ribbentrop-Molotov la ultimul Congres al P.C.R. (1989), că fostul președinte Ceaușescu, cu toate riscurile, pe care și le-a asumat, a pus România deasupra intereselor ideologice, sfidând sistemul de alianțe și ignorând chiar securitatea personală! Pretențiile de a recupera Basarabia nu l-au transformat nicidecum, cum sugera Agenția de știri T.A.S.S., într-un politician neserios și iresponsabil! Este de altfel regretabil că atitudinea lui Ceaușescu de condamnare a Pactului din 1939 este dezavuată astăzi atât de înalți demnitari din exterior (președintele Putin se erijează într-un fanatic apărător al documentului), cât și de ale noastre „cozi de topor" din interior vândute Occidentului! Situația aceasta internă ar trebui să ne dea de gândit, căci la Kremlin există oficiali ruși dispuși să negocieze revenirea Basarabiei la România, însă vor ca discuțiile să fie purtate cu reprezentanți ai poporului român și nu cu presupuși români ai puterilor occidentale! Deocamdată însă, la nivelul funcțiilor majore în stat, asistăm la o cruntă și aparent ireversibilă deromânizare…
