Albert Einstein s-a născut în Ulm, un oraș mic, din Germania. Tatăl său era fiul cel mai mare al familiei Einstein, de origine evreiască. Se spune că mama lui Albert, când l-a văzut prima dată pe nou-născut, era să leșine. Micuțul cântărea mai mult decât un copil normal și avea capul umflat și pătrățos. Părinții săi erau neliniștiți și se întrebau dacă pruncul pe care li l-a dăruit Dumnezeu era normal. Când Albert a ajuns la vârsta de trei ani fără să articuleze un cuvânt, părinții săi au crezut că este retardat și și-au pierdut orice speranță. Însă mare le-a fost uimirea când, într-una din zile, micuțul a deschis gura și a început să vorbească cu fluența și vocabularul unui adult. Când era foarte mic, tatăl său i-a arătat o busolă. Faptul că acul rămânea nemișcat indiferent de mișcarea busolei i-a provocat micuțului Albert o surpriză extraordinară, întrucât a conștientizat că există o putere nevăzută și independentă pe care nu o poate percepe. Einstein, a simțit de mic copil că lumea văzută este guvernată de principii și legi nevăzute. În copilărie, geniul lui Albert Einstein era departe de a se întrevedea. Nu era un elev strălucit, în schimb, îi plăcea să citească tot felul de cărți de popularizare a științei. Avea obiceiul să analizeze detaliat, din orice punct de vedere, orice gând idee sau informație pe care o avea, păstrând însă tăcerea până când considera că mintea sa a epuizat acest subiect, lucru ce îl determina pe cei din jurul său să creadă că este retardat și să-l disprețuiască. Vedea și observa lucruri pe care alți copii de vârsta sa nici nu puteau să le conceapă. Această capacitate a sa va fi renumită în viitor însă, în copilărie, micuțul Albert era considerat „îndărătnic" și diferit.
sursa: 100 de personalități
