În dimineața zilei de 30 august 1877, în cea de-a treia bătălie din fața Plevnei, un detașament de dorobanți români a capturat de la inamic mai mult material de război - printre care și un tun turcesc cu calibru de 90 de milimetri, ce fusese fabricat într-o uzină de armament din Berlin. Acest tun a fost adus în Capitala României drept captură de război și nimeni nu bănuia atunci ce rol simbolic va juca el în istoria țării. Peste patru ani, în primăvara anului 1881, România deja independentă a devenit regat, iar domnitorul Carol I a devenit primul rege din istoria noastră modernă. Și atunci reintra în scenă fostul tun otoman capturat în vara anului 1877. Viitoarea coroană a regelui ar fi putut fi fabricată din aur - acesta fiind materialul preferat de toate casele regale ale lumii; de altfel, România avea suficiente rezerve de aur, care ar fi putut fi folosite inclusiv în acest scop. Dar, la dorința Regelui Carol I, din vârful țevii acelui tun ce amintea de asediul Plevnei, au fost secționate trei bucăți - dintre care una avea să ajungă coroana regală a României. Aceste bucăți de oțel au fost prelucrate de meseriașii Arsenalului Armatei din București - astfel, încât a rezultat o coroană maiestuoasă, dar sobră, cu o bază reprezentată de un cerc frontal din oțel de la care pleacă opt fleuroane împodobite cu pietre prețioase. Simbolistica acestei piese era foarte clară - ea dorea să transmită generațiilor viitoare că independența statului a fost câștigată prin luptă și că libertatea este mai valoroasă decât aurul.
sursa: Adevăruri simple despre istoria românilor
