„Iar noi locului ne (mai) ținem"?????

Distribuie pe:

De când lumea și Pământul, când cauți ceva, găsești altceva…

Urmărind, din pură curiozitate, bătălia pentru scaunul de primar al Devei (cucerit în final de liberalul Florin Oancea), mi-am amintit cât de dor îmi este de orașul-cetate pe care l-am descoperit în primul meu an de jurnalism radiofonic și de Sarmizegetusa Regia, unde am promis să mă întorc de câte ori voi putea, primenindu-mă în aerul tare și curat al lumii de dincolo de timp. N-am apucat, dar încă nu e totul pierdut…

Am descoperit, cu bucurie, zilele trecute, un articol intitulat „Sarmizegetusa Regia, cu porțile deschise", semnat de o jurnalistă isteață și talentată, Laura Oană, și postat pe internet, în 28 octombrie, pe site-ul Replica. Info HD, de unde am aflat că „Sarmizegetusa

Regia, fosta capitală dacică, are «haine noi». După trei săptămâni de muncă, monumentul a fost redeschis publicului la finalizarea lucrărilor de reabilitare a unor componente ale sitului: s-au înlocuit cei aproape 120 de stâlpi de lemn ai marelui sanctuar dacic și s-a schimbat balustrada care mărginea străvechiul drum pavat. În prima zi, intrarea a fost liberă, iar turiștii au fost întâmpinați cu pâine și sare. «Este un vechi obicei românesc, noi ne așteptăm oaspeții cu pâine și sare», explică, în limba engleză, Vladimir Brilinsky, administratorul sitului, care vorbește cu doi turiști din Asia, ce mormăie încântați după ce gustă pâinea cu sare. «Excellent!», zice bărbatul și apoi întreabă: «Can I take one more?» («Pot să mai iau?», trad). Își rupe o bucată zdravănă și o împarte cu soția sa. Bumsin Lee vine din Coreea de Sud și este pentru prima dată în România: «Este minunat la voi, mă interesează mult tradițiile, arhitectura și, cum sunt pasionat de istorie, am vrut să văd și de unde începe istoria neamului vostru». El și soția lui sunt primii turiști care au văzut Sarmizegetusa Regia după reabilitare: «Știu că este sit UNESCO și chiar ne-am mirat că nu ne cere nimeni bani pe bilet, apoi am aflat că avem onoarea de a fi primii vizitatori după redeschidere. Locul este extraordinar, te impresionează liniștea deplină de aici, din munte, iar peisajele sunt minunate», spune vizitatorul din Coreea de Sud."

Sarmizegetusa Regia (cea regească) a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. „A fost nucleul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei, folosit de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Situl arheologic Sarmizegetusa este situat în satul Grădiștea Muncelului din județul Hunedoara. După cucerirea Daciei și înglobarea ei în Imperiul Roman, capitala a fost mutată la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa), aflată la peste 40 de km depărtare.

În vara anului 2013 semnalam apariția primului volum, „Sarmizegetusa", din seria „Dacia - războaiele cu romanii" amplul proiect al artistului Radu Oltean, cuprinzând aproximativ 200 de ilustrații - reconstituiri, gravuri, stampe de epocă, hărți, fotografii aeriene, artefacte etc. La acea vreme, Radu Oltean declara: „Restaurarea extrem de nefericită a indus în eroare generații de turiști. Oamenii nu înțelegeau nimic. Credeau că dacii aveau ca temple niște bețe înfipte în pământ, în formă de cerc. E o aberație. În antichitate, stâlpii din lemn ai templului aveau aceeași înălțime și alcătuiau pereții acestuia. Erau uniți cu împletituri acoperite de argilă. S-a găsit argilă arsă în jurul templului rotund, care provine de la pereții de lemn și lut ai templului mare. Templul a ars în timpul războaielor cu romanii. Deasupra, construcția avea un acoperiș conic din șindrilă bătută în cuie. (…)În perioada secolelor I î.Hr. - I d.Hr., dacii își incinerau morții, așadar nu există schelete păstrate care să permită eventuale reconstituiri antropologice."

Proiectul de reabilitare încheiat acum, în 2017, a costat 80 de mii de lei. Pentru anul viitor, Consiliul Județean Hunedoara, care are în administrare situl Sarmizegetusa Regia, își dorește și reabilitarea acestui disc solar - „Soarele de andezit"- care a suferit stricăciuni mari.

„Dimineața, dacă ajungeți, puteți admira aici o viperă și câțiva șerpișori. Mulți turiști și-au bătut joc de acest loc, s-au urcat în picioare pe el, chiar au făcut plajă, alții au aprins focul. Este realizat cu andezit adus de daci din cariera de la Deva"- spune Vladimir Brilinsky, arătând și zidul dacic din apropiere, din care au căzut pietre în urma unei alunecări de teren. - Sunt priorități de ordin zero care trebuiau făcute ieri, care se vor face în anii următori. Sperăm ca în 2018, că tot este centenarul Marii Uniri, să realizăm și alte investiții din aceste priorități zero pe care le avem".

Între obiectele găsite la Grădiștea Muncelului, de forme și dimensiuni diferite, se remaarcă un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin: „DECEBALVS PER SCORILO", niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul „KOSON".

„În 1993, România demara o amplă campanie de punere în valoare a cetăților dacice de la Grădiștea. Un studiu multidisciplinar, efectuat la fața locului, a pus în evidență faptul că, sub ceea ce este acum decopertat, exista un uriaș ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro - civil compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafață de peste 200 de kilometri pătrați. Acest oraș îngropat este predacic și e foarte bogat în aur. Specialiștii români au întocmit niște planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strâns într-un dosar trimis Ministerului Culturii și Cultelor. O copie a planurilor a ajuns însă și la căutătorii clandestini de comori, care au relații puternice în zona clasei politice. Hoții știu acum cu exactitate unde să caute."

Se pare, însă, că, la ordin european, mai-marii noștri nu mai sunt dispuși să găsească nimic din ceea ce ne atestă vechimea și noblețea ca popor. Adevărul românesc deranjează.

Conform unor informații neoficiale, subsolul din zona Grădiștei ar fi fost sondat, din satelit, de ruși, încă pe la începutul anilor `90.

„Rușii vorbeau despre situri antice, dar și despre pre-așezări mai vechi; nu reprezintă doar cetăți disparate așezate pe culmile munților, ci un ansamblu compact, o așezare militaro-civilă montană, cu mai multe nuclee, întinsă pe o suprafață de 200 de kilometri pătrați. Majoritatea vestigiilor au rămas acoperite de pământ.

Din comisia formată au făcut parte specialiști pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialiști în probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecți și specialisti în geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Magnetometrul este un aparat care poate radiografia și pune în evidență elementele din subsol, la adâncimea dorită de operator. În acest caz, sondajul a mers până la o adâncime de opt metri. Așa au fost descoperite construcțiile scufundate în pământ, dar și incintele subterane, care i-au uluit pe cercetători. Conform datelor din studiu, mega-așezarea regilor daci este situată pe masivul Sureanu, munte care coboară către est, nord și vest în Podișul Transilvaniei, între râurile Sebeș și Strei.

La început ne-am întrebat cum a fost posibil ca, timp de cinci ani, dacii să poată ține piept asaltului unei armate uriașe, bine înzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales că era condusă de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodată. Răspunsul l-am găsit la fața locului: folosirea eficientă a terenului, printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, în primul rând, la poalele muntelui, în nord și vest, un zid de apărare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil în acea direcție. Ceva în genul zidului lui Hadrian din Scoția, lung de 170 de km. În interior, fiecare înălțime a fost terasată de jos în sus. Fiecare terasă, cu lățimi diferite, era apărată de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetăți fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers până acolo încât fiecare cvartal al unei aglomerații urbane mai mari era, la rândul lui, apărat de un zid propriu. În studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbană. Modulul poate fi înțeles și ca un cartier mai mare, întins pe câteva hectare, al imensei fortificații. În acest fel, un modul era apărat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distanțele de la o aglomerare urbană la alta sunt mici, în general de câteva zeci de metri. Distanțele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depășesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuințele și sanctuarele ei, așa cum apar și la Sarmizegetusa Regia, cea cunoscută până acum. Între aceste nuclee există însă numeroase terase amenajate, cu urme de locuire străvechi, mai vechi decât perioada dacică clasică. De asemenea, așezări civile se găsesc peste tot pe văile apelor dintre munți. Totul, pe o suprafață de aproximativ 200 de kilometri pătrați. Întreaga zonă este acoperită de un păienjeniș de drumuri antice, construite foarte interesant. Într-o zi am stat mai bine de o jumătate de oră în ploaie pe un asemenea drum, să văd ce se întâmplă. Apa curgea la dreapta și la stânga, dar nu și pe drum, atât de bine este făcut sistemul de drenaj de sub ele. Singura breșă a sistemului de fortificații a fost neglijarea laturii sud-estice, considerându-se că panta abruptă a muntelui e un obstacol natural suficient. Această neglijență a fost fatală dacilor. Împăratul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo și a atacat apoi fortificațiile de sus în jos", afirma regretatul general de armată Vasile Dragomir.

În 2011, angajații unei firme au distrus o parte din situl dacic, pentru a construi o parcare de 3.000 de metri pătrați, punând zidul cetății în pericol de prăbușire pe o lungime de aproximativ 30 de metri. Amenajarea parcării a fost plătită de Consiliul Județean Hunedoara, fiind destinată turiștilor veniți să viziteze situl și s-a făcut fără aprobarea sau supravegherea arheologilor.

Toate cele 6 fortărețe (Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Roșie, Costești - Blidaru, Costești - Cetățuie, Căpâlna și Bănița), care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

„Fosta capitală dacică va fi închisă din nou pentru public în momentul în care se vor primi toate aprobările pentru extragerea arborilor, când se va declara parchet - conchide, cu amărăciune Laura Oană. - În iarnă, programul de vizitare al sitului se va scurta, iar Regia va fi deschisă publicului, între orele 10 și 15, în lunile decembrie și ianuarie. Până atunci însă, profitați de orele libere și dați o tură până în Șureanu, să respirați liniștea din incinta sacră și să vă odihniți privirea pe culorile minunate în care toamna răsfață prima capitală a Neamului."

„Iar noi locului ne (mai) ținem"?????

Lasă un comentariu