După volumul de reflecții duhovnicești al părintelui Timoftei Găurean, „Făgăduințe", și „Comori de lumină", cartea de versuri pentru copii a profesoarei Voichița Elena Toma, Editura „Cezara" din Târgu-Mureș anunță volumul „Sfințenie și vecie. Reflecții la Centenarul Marii Uniri".
Paginile acestei cărți răspund inițiativei Fundației Culturale Cezara Codruța Marica" și a Editurii „Cezara" de a pu-blica un volum în care reflecțiile despre Centenarul Marii Uniri să aparțină unor vârste și profesii diferite, care să conștientizeze rolul de întregitori ai Marii Uniri. Astfel, a fost transmis în spațiul cultural românesc următorul APEL al Fundației și al Editurii: „Prin ceea ce s-a scris despre 1 Decembrie 1918 e preamărită istoria ca lumină sublimă; istoria ca suferință mângâiată, cum o numea Nicolae Iorga sau, cum spunea Vasile Goldiș, istoria precum „cărarea civilizațiunii " ducând spre desăvârșire. Sau, cum scria Mircea Vulcănescu, ziua de 1 Decembrie exprimă „neastâmpărul de a cădea cu greutate în cumpăna clipei hotărâtoare". Adică, tot în sublimul luminii.
Cei de ATUNCI au simțit evenimentul ca având tărie românească și suflu divin, fiind stăvilar la lupi, după expresia lui Gh. Brătianu. Cei de ACUM au reflecțiile lor, credenționalele ce se cer a fi cunoscute, consemnate și reverberate în freamătul zilei. Căci, într-o reflecție despre Marea Unire e cuprinsă întotdeauna o atitudine, o gândire lucidă și o curată ardere de sine.
Fundația Culturală „Cezara Codruța Marica" și Editura „Cezara" vor publica, în seria de carte Via lucis, o antologie a reflecțiilor despre lumina sublimă de la 1 Decembrie 1918. Dumneavoastră, cei care citiți acest apel al Fundației și al Editurii, sunteți chemați să fiți co-autori ai antologiei, indiferent de profesie și vârstă. E ca și cum v-ați prinde într-o horă a UNIRII ."
Au răspuns Apelului nostru și sunt cuprinși în paginile volumului: Dr. Ioan Lăcătușu, sociolog, directorul Centrului de Studii Europene Covasna-Harghita,Prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai" al Academiei Române, președintele Universității „Petru Maior" din Târgu-Mureș, Dr. Vasile Lechințan, istoric, referent la Arhivele Naționale Cluj-Napoca, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Prof.univ.dr. Ioan Sabău Pop, avocat, Târgu-Mureș, președintele Forumului Românilor din județele Harghita, Covasna și Mureș, Prof. Maria Holbură, muzicolog, Cluj-Napoca, Prof. Nicolae Balint, istoric și publicist, Târgu-Mureș, Prof. Doina Dobreanu, etnolog, și Prof. Vasile Dobreanu din Subcetate-Mureș, Prof. Mircea Daroși din Nepos, Bistrița-Năsăud, Menuț Maximinian, poet, publicist, directorul cotidianului „Răsunetul", Bistrița, Prof. Georgiana-Adina Simion, Pământeni-Prahova, Mircea Bujoreanu, istoric și publicist, București, Prof. Ana Pandrea, Luduș, Prof.dr. Florin Bengean, istoric, teolog, publicist, Reghin, Prof.dr. Teodora Alina Roșca, istoric literar, București, Al. Florin Țene, scriitor, președintele Ligii Scriitorilor din România, Prof. Vasile Găurean, Bistrița, Prof.dr. Elena Stan, prozatoare, Măneciu-Prahova, Prof. dr. Vasile V. Filip, etnolog, Bistrița, Veronica Oșorheian, scriitoare, Alba-Iulia, Jenița Naidin, publicist, Bistrița, Preot Protopop Ilie Bucur, Sărmașu-Mureș, cărora li se alătură, cu versuri - Motto-ul volumului și În loc de postfață - poetul Eugeniu Nistor, cercetător științific în cadrul Institutului de filozofie și psihologie al Academiei Române, conferențiar la Universitatea „Petru Maior", directorul Editurii „Ardealul" din Târgu-Mureș și Prof. Susana Iurian, poetă, Zaul de Câmpie - Mureș. Așadar, personalități culturale detaliind pe ideea de dreptate care a înălțat neamul românesc la 1 Decembrie 1918 în temelii atotbiruitoare, ale crezului că din ceea ce e bun și adevărat nu trebuie să dispară nimic, de-a lungul timpului, nici măcar „umbra unui fir de iarbă", că ființa nu e absurditate și zădărnicie, ci conștiința că ce se înalță pe pământ ca potir al iubirii; deși, acum, într-o accentuată obsesie politică și într-o năvală a lucrurilor irelevante, turnul nu are temelie și timpul nu are râvnă - am mai spus-o - iar Iuda roade, în adânc, stâlpii valorilor cardinale.
Autorii ilustrează măreția evenimentului, jertfele în numele idealului național, sublimul solidarității din 1918, dreptatea aclamată de premergătorii și înfăptuitorii Unirii. În același timp, aduc imagini ale estompării spiritului național, ale pericolelor gândirii conformiste, cei așa-ziși reprezentativi fiind antrenați într-o lume tulburată ce pune sub semnul întrebării concepte sacre ca cele de neam și credință, „confundând voit fierul cu rugina, ploaia roditoare cu inundațiile, căldura cu seceta, dragostea de țară cu vrăjmășirea altora". Autorii își exprimă admirația pentru altitudinea istorică de la 1 Decembrie, dar și neliniștea în fața atâtor dovezi de dezbinare, invocând reflecția istoricului roman Sallustius: „Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbușesc lucrurile mari". Este evocată starea de puritate a zilei de 1 Decembrie, Ziua tuturor vremurilor Neamului Românesc, dar și neodihna că Unirea cea Mare nu mai are rotundul de leagăn și conștiință din 1918, însă rămânând pe mai departe datorie de onoare și veghe. Scria Ioan Alexandru în „Imnul lui Avram Iancu" din volumul „Imnele Transilvaniei": „Că nu-i de-ajuns să rabzi și să trudești / Când buhele-n mălai se încuibează. / Din pod se cere coasa s-o ridici / Să fulgere sub cerul de amiază".
