BANII ROMÂNIEI (LVIII) UN CAZ DE VULNERABILITATE A SIGURANȚEI NAȚIONALE, EVAZIUNEA ȘI CONTRAFACEREA LA ALCOOL

Exista însă și alte date statistice referitoare la consumul de alcool în România. Unele dintre acestea apar într-un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății conform căruia românii au cheltuit, în medie, 7,4 lei lunar pe băuturi alcoolice, în 2014.

Deși pare o sumă derizorie, în clasamentul Organizației Mondiale a Sănătății ocupăm a cincea poziție în ceea ce privește consumul anual de alcool.

Lunar, românii consumă 0,233 litri de vin (pe care plătesc 1,85 lei), 1,167 litri de bere (4,34 lei) și 0,038 litri de țuică și rachiuri naturale (0,67 lei). Așa indică ultimele date ale Institutului Național de Statistică.

Deși cumpără băuturi ieftine, românii sunt consumatori importanți de alcool. Conform Raportului Organizației Mondiale a Sănătății, care vizează anul 2014, țara noastră se poziționează pe locul cinci în ceea ce privește consumul de alcool (14,4 litri de alcool pur/an), după Belarus (17,7 litri de alcool pur/an), Republica Moldova (16,8 litri), Lituania (15,41) și Federația Rusă (15,11). În urma noastră se afla Ucraina (13,9 1), Andora (13,81), Ungaria (13,31), Cehia (13) și Slovacia (13). De asemenea, datele statistice scot la iveală informații îngrijorătoare. Astfel, în România, 80% din adolescenții între 14 și 19 ani au consumat alcool cel puțin o dată în viață, iar 50% din adolescenți au început să consume alcool înainte de 13 ani.

Oricum am judeca și orice statistică am consulta nu putem evita o concluzie evidentă: situația consumului de alcool în România dezvăluie pericolul imens pe care acest consum îl reprezintă pentru starea de sănătate a națiunii.

Există însă și un alt pericol, de data aceasta pentru starea generală a națiunii deoarece producția și consumul de alcool în România aduc prejudicii economice de o gravitate extremă pentru buget, prin volumul imens de fonduri pe care acesta îl pierde, ca urmare a celui mai extins proces de evaziune pe care l-a cunoscut vreodată România.

Așa după cum s-a arătat, evaziunea fiscală în industria alcoolului este estimată la 50% de Consiliul Fiscal și la 90% de reprezentanții din domeniu, ceea ce a determinat ca evaziunea fiscală la alcool să fie inclusă pe lista vulnerabilităților la adresa siguranței naționale.

Cât de justificată mai este în acest caz poziția guvernului care încearcă să explice dificultățile apărute în finanțarea economiei prin lipsa de fonduri?!

Cine sau ce oprește luarea unor măsuri de stopare a evaziunii?

Cauzele principale ale evaziunii mari în zona alcoolului sunt taxarea ridicată, consumul mare, dar și lipsa unor controale serioase. Guvernul ar trebui să desfășoare acțiuni dure de control care să descurajeze evaziunea, or potrivit patronatelor din domeniu, pe măsură ce accizele au crescut, evaziunea a înflorit.

Colaborarea cu Ministerul Finanțelor, instituție care gestionează atât politica de taxare, cât și controlul, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este, însă, inexistentă.

Deși mediul de afaceri a încercat, de mai multe ori, să dezbată situația, s-a lovit de dezinteres. „În Ungaria, transportul de alcool se urmărește cu GPS, la noi se fac exporturi fictive (apă în locul alcoolului) către Bulgaria și se încasează ilegal TVA", susține președintele GARANT. Din consumul de 200 milioane de litri de alcool pe an, din România, doar 10% este taxat, susține și președintele ALEXANDRION. Cea mai mare parte a alcoolului este produsă în gospodării: țuică, palincă, rachiuri. În total, înseamnă 120-140 milioane de litri, din care doar un procent trece și pe la ANAF a mai declarat acesta".

(va urma)

 

Lasă un comentariu