- „Domnule prim-ministru, cum vă putem ajuta?"
- V. Putin: „Persoanele cu dizabilități au nevoie de ajutor"
(Forumul de la Davos, Elveția, în 1991).
Judecând după „aerul rece" cu care abordează diferite probleme internaționale, de o complexitate excepțională, se poate spune că actualul președinte al Rusiei, Putin, este o personalitate aproape diametral opusă cu imaginea pe care i-o confecționează arhitecții „iluminați" ai globalizării, manifestând o luciditate argumentativă deseori fără cusur! Desigur, nu aș vrea ca cititorii să înțeleagă că acest fost spion este fără de greșeală, mai ales după stagiul petrecut în serviciul secret K.G.B. timp de 15 ani, dar aș dori să mă dezic de exageratele atacuri la persoana sa. Acestea sunt niște afronturi menite să arunce în derizoriu eforturile unui om de stat de a ține în frâu o mare putere și de a „regla" raporturile diplomatice ale lumii, pe care le consider fie neconcludente (comisarul european C. Patten spunea că Putin este o persoană cu „căutătura unui ucigaș"), fie nedemonstrabile (în ciuda declarației de avere, unde Putin figurează ca proprietar al unui apartament, demnitarul american C. Ricce își exprima bănuiala că acesta ar avea 40 miliarde $ în conturi elvețiene), fie nepotrivite (secretarul de stat american H. Clinton îl compara pe Putin cu Hitler și aprecia că dă ordine ca pe timpul invadării Cehoslovaciei)! Nu știu cât de mult aceste discreditări vor contribui la șubrezirea imaginii lui Putin în Rusia, de fapt în întreaga lume, însă nici nu se poate trece cu vederea atât de ușor că, fiind „uns" succesor la Kremlin de ex-președintele Elțîn, acest absolvent la Facultății de Drept și director al K.G.B. a fost dispus să-și asume responsabilitatea exercitării puterii într-un moment mai mult decât dificil pentru Rusia și, cu a sa „mână de fier", s-a constituit într-un scut de neclintit în raport cu Biserica Ortodoxă, ai cărei dușmani de moarte - antihriștii occidentali - recurg la terorism ca să schimbe fața lumii, prefigurând o nouă ordine chiar cu prețul unui genocid în masă! Mi se pare clar că unui astfel de lider de temut, care înțelege să-și apere credința națională și cu cuvântul și cu sabia, a-i „întoarce spatele" sfidător este nu numai o simplă și evidentă eroare diplomatică, ci și - „fugind" în tabăra antihriștilor - o fatală dezicere (lepădare) de dreapta-credință într-o viitoare conflagrație planetară!
