Cine a scos Facebooku'-n drum?

Distribuie pe:

Duminica trecută, „mediul online" a scos în stradă mii de cetățeni supărați că proiectul pentru modificarea Legilor Justiției a ajuns în Parlament și urmează să fie suspus dezbaterii în plen. Ca de obicei, s-a strigat „hoții", și „corupția ucide", și „DNA să vină să vă ia", și „nu vrem să fim o națiune de hoți" (na, păi, atunci, să nu fiți!), deși legile cu pricina n-au de-a face nici cu corupția, nici cu hoții, nici cu violatorii ori cu pușcăriașii, ele reglementând chestiuni legate de statutul magistraților, de organizarea judiciară și de Consiliul Superior al Magistraturii. Dl Iohannis a zis (printre dinții încleștați, cum vorbește dânsul când e „îngrijorat") că bine a făcut societatea civilă că și-a spus cuvântul, ba chiar - dacă vă aduceți aminte - încă din septembrie o mobiliza în acest sens. Plus că - a mai cugetat președintele - se manifestă „o lipsă totală de transparență" în abordarea chestiunii, deși modificările au șezut mai bine de un an pe site și în dezbatere publică, ba chiar s-au organizat cel puțin trei întâlniri regionale cu magistrați, avocați și alți juriști care să-și dea cu părerea asupra dânselor. Fără îndoială, în societatea românească sunt o mie și o sută de rele și belele și multe prostii au făcut și (după câte se pare) sunt chitiți să mai facă dregătorii actuali ai patriei și n-avem noi căderea să ne pronunțăm dacă modificările sunt bune ori proaste, întrucât dreptul - „știința care limitează libertățile pentru a le pune de acord" - bată-l vina, cât pare el de arid ca stepa rusească, este așa de stufos, de întortocheat, de încâlcit, de alunecos, de alambicat, încât o virgulă pusă anapoda te poate băga în, sau scoate din închisoare, după caz. Plus că, mai nou, și telepatia face casă bună cu pușcăria. (Auzirăm că, pe ultima sută de metri, o seamă de magistrați și-au declarat și ei dezacordul față de proiectul cu pricina, or fi știind ei de ce, nu ne băgăm.)

Desigur, oamenii ar fi putut /ar putea ieși în stradă din nenumărate alte motive: ca să se dea un ordin, să se… ceva, încât să nu se mai taie pădurile, să nu mai omoare fiscul IMM-urile, să nu mai călătorească cetățenii ca vitele, pe „cefereu", să-ți poți lăsa copilul la școală fără teama că-ți vine acasă schilodit sau direct în sicriu, să nu mai hotărască UE dacă și câte produse românești au voie pe rafturile supermarketurilor, șoselele (că de autostrăzi nu poate fi vorba) să nu mai funcționeze pe post de abatoare, și câte și mai câte…

… Însă constatăm, cu nedisimulată invidie și chiar cu pizmă, că o parte semnificativă a comunității Facebook-iste a atins nebănuite culmi de perfecțiune în materie de conștiință și cultură juridică. Conform manualului, conștiința juridică, dragi telespectatori, „joacă rolul de receptor al stimulilor pe care-i emite societatea, îi ordonează și îi supune unui examen axiologic, interpunându-se între acești stimuli și realitatea normativă, mijlocită, la rândul ei, de ipostazele conștiinței sociale".

Bănuim, așadar, ba chiar suntem siguri, că protestatarii de duminică au citit din doască-n doască și comparativ cele 46 de pagini ale proiectului de lege (cu diverse trimiteri la articole, paragrafe, alineate, care, ba se adaugă, ba se schimbă prin modificare, ba se completează, ba se abroagă ) și s-au pronunțat în cunoștință de cauză: nu poți ieși în stradă, cu pancarta-n cârcă, fără un prealabil examen axiologic pe care să-l împlânți în realitatea normativă mijlocită de ipostazele conștiinței sociale.

…Încât, cu atâția „burici ai pământului" în materie juridică, nu ne-om apuca noi, niște „stupid people", vorba răposatului Brucan, să emitem teorii și ipoteze, limitându-ne la a remarca unele aspecte de râsu' plânsu' ce s-au înregistrat la manifestație, aceasta neavând, de altfel, autorizație de la primărie. Dar, la ce să-i folosească? La naiba, doar justiția trebuie să fie independentă, n-o să se împiedice Facebook-ul de o amărâtă de autorizație, că nici dna Kovesi nu

s-a împiedicat de hotărârea Curții Constituționale când i-a atras atenția că a cam încălcat legea fundamentală. Un alt aspect drăguț a fost că, întrebați de ce au ieșit în stradă, protestatarii au repetat, cuvânt cu cuvânt, textul mobilizator de pe Facebook, una dintre nemulțumiri fiind că proiectul a fost trimis - culmea! - în Parlament (adică în forul legiuitor) și o să fie dezbătut în plen, în loc, pesemne, să fie trimis la aprozar, ori la buticul din colț, ori la clubul maneliștilor.

Din ciclul „Poate doriți să revedeți", i-am revăzut pe cetățenii Cioloș, Prună și Bostan, acești titani ai tehnocrației, care vor rămâne în istorie grație „epocii de aur" pe care au instaurat-o, dar care, vai, n-a durat decât vreo 10 luni, destul ca dna Prună să ne bage-n capete că drepturile omului sunt un lux și să modifice, într-o singură zi, 150 de articole din Codul Penal, iar domnul Bostan să ne arate cum devine cu autostrăzile de pe internet și alți cai verzi pe pereții din Bruxelles.

…Totuși, totuși…Cine și de ce i-a scos în stradă pe acești necăjiți cu pancarte? Iată ce părere are avocatul Gheorghe Piperea, al cărui text publicat pe pagina sa de socializare îl redăm integral:

„Lumea iese  în stradă pentru că, cică nu vrea să devenim o națiune de hoți. Până descoperă #rezistenții că: (1) exemplele de cca 300 de politicieni purtători ilegali de mustață, suspectați mereu de corupție, dar nu prea condamnați de judecători, pentru că faptele nu prea există, nu ne fac pe noi o țară de hoți, ci pe ei o masă de manevră ușor de manipulat; (2) omniprezența capitaliștilor rentieri și monopoliști care mituiesc politicieni, tehnocrați și ong-iști pentru a obține și mai multe privilegii, ne face un paradis fiscal, un cazino corporatist, o colonie bancară (și, în curând, una penitenciară), și nu o țară „de hoți"; o să ajungem, de fapt, o țară de debitori captivi, executați silit și evacuați din case. Dar pentru asta nu se iese în stradă, nu? Niciun influencer ong-ist, niciun ambasador, niciun tehnocrat european nu va susține un protest contra acestei stări de lucruri care nenorocește destine și pune serios sub semnul întrebării viitorul acestei comunități.

O singură companie de colectare de creanțe are, în acest moment, 1,2 milioane de dosare de executare silită pe rol.

Alte milioane de dosare zac pe rolul instanțelor cu anii. În timp ce toată energia societății (și mulți, foarte mulți bani) se concentrează pe cei 300 de mustăcioși care, ca un făcut, obișnuiesc să scape printre degetele glorioasei mașinării anticorupție, câteva zeci de manageri expați, ținuți mereu la distanță de DNA și DIICOT de către ong-urile și influencerii anti-corupție, dar, mai ales, de diverși ambasadori și tehnocrați #rezistenți, prosperă și fac profituri de cazino pe seama unui număr din ce în ce mai mare de  debitori pauperizați de consumul pe credit, iar dreptatea și legitimitatea în justiția română au devenit poezii de început de secol 19, mai importante fiind directivele think tank-urilor societăților deschise la sugestiile purtătorilor de pungi cu arginți.

Probabil că cei care ies în stradă sub stindardul tfl (tânăr, frumos și liber - n.n.) consideră că respiră împreună aerul ozonat al libertății și civilizației. În realitate, ei nu fac decât să schimbe artificial și forțat agenda publică în favoarea prioritizării publice a unui sistem de luptă anticorupție, finanțat și din banii noștri, care nu a făcut deloc proba eficienței ci, extrem de grav, proba abuzurilor, a încălcării drepturilor omului și a revenirii la bazele și în fruntea puterii, a serviciilor secrete politizate.

Națiune de hoți, hm? Mai degrabă o țară de prăduiți, tâlhăriți și ruinați de hoțul care strigă hoțul cu vocile năimiților săi din presă și de pe net.

Eu, unul, nu mai accept să mi se pună, la grămadă, eticheta de cetățean al celei mai corupte țări și de membru al unei națiuni de hoți doar pentru că niște pseudo-zeități ale justiției nu reușesc să îi dovedească pe cei 300 de suspecți mustăcioși."

… Bine, dl Piperea este chiar jurist de meserie, absolvent, cum ar veni, al Facultății de Drept (la zi, nu la distanță), ba chiar profesor de drept comercial, specialist în probleme de fiscalitate, piață de capital și insolvență. N-are de unde să știe cum e cu examenul axiologic și cu realitatea normativă mijlocită de ipostazele conștiinței sociale. Se bagă și dânsul în seamă…

Plus că, era să uităm, și Ambasada SUA și-a arătat „îngrijorarea" față de pericolul ce amenință independența justiției mioritice. Or, când Washington-ul strănută, Bucureștiul se și repede la spițerie să-și ia paracetamol „răceală și gripă". (Între noi fie vorba, America ar face mai bine să se „îngrijoreze" pentru propriii psihopați și ucigași care umblă liberi pe străzi, că are destui, după cum s-a văzut chiar foarte recent.)

În rest, dreptul la adunări publice și liberă exprimare fiind garantat, protestatarii „cu ziua" „pe mediul online" n-au decât să protesteze, dar să mai schimbe recuzita din dotare, că placa asta cu hoții și corupții sună cam dogit, ba chiar e pe cale să sune a gol. Iară „butoaiele goale fac cea mai mare gălăgie", după cum a constatat marele Sofocle, aruncând o privire asupra „realității normative".

Lasă un comentariu