BANII ROMÂNIEI (LIX) UN CAZ DE VULNERABILITATE A SIGURANȚEI NAȚIONALE, EVAZIUNEA ȘI CONTRAFACEREA LA ALCOOL

Pe lângă evaziune, calitatea alcoolului este o altă mare problemă.

Mitul țuicii sau al rachiului de casă este și el demontat de către reprezentanții patronatului: „Ca să se producă 200 de milioane de litri de alcool din fructe, cât este consumul din România, ar fi nevoie de o suprafață cultivată cu pomi fructiferi de 233.000 de hectare. Este evident că cea mai mare parte a acestui alcool este făcut din chimicale. Există în jur de 100.000 de cazane la ora actuală în România. Problema nu e la cei care produc pentru consumul casnic, ci la cei care, săptămânal, scot pe piață tone de alcool produs în condiții improprii și cu efecte năucitoare asupra populației, de exemplu cazul de anul trecut din Bihor, când au murit 30 de persoane după ce au consumat afinată făcută cu alcool metilic.

Amploarea și consecințele extrem de negative pentru întreaga economie națională a fenomenului evaziunii alcool fac obiectul analizei organizațiilor patronale din domeniu (GARANT). Expresia direcția acestei preocupări apare într-un document căruia lucrarea de față nu putea să nu-i acorde atenția necesară.

„Dimensiunile pieței negre a alcoolului și a băuturilor alcoolice este în România la un nivel nemaiîntâlnit în nicio țară a Uniunii Europene. Piața legală s-a prăbușit la sub 10% din consumul real de băuturi alcoolice spirtoase (aproximativ 9,5-10 1 alcool absolut/cap de locuitor/ an), iar încasările la buget s-au redus dramatic. Creșterea semnificativă a accizei a condus la o explozie a evaziunii fiscale, având consecințe grave atât asupra bugetului de stat cât și asupra societăților și firmelor din domeniu, care înregistrează pierderi și sunt pe punctul de a falimenta. La această dată, reprezentanții producătorilor consideră că se pot identifica următoarele metode de practicare a evaziunii fiscale în industria alcoolului:

• Eliberarea de timbre fiscale într-un număr superior cantităților admise în codul fiscal și intrarea în situație de insolvență;

• Producerea clandestină de alcool etilic sau declararea doar parțială a cantității produse;

• Utilizarea de banderole false;

• Recuperarea de banderole prin intermediul comercianților contra acordării unor comisioane acestora;

• Export fictiv de alcool etilic;

• Contrabandă (din Bulgaria, Ungaria, Republicii Moldova);

• Producerea unor băuturi alcoolice sub denumirea unor băuturi tradiționale (țuică, palincă, rachiu etc.), dar fabricate din cereale sau din materii prime neadecvate rețetelor tradiționale;

• Plăți informale și nedeclarate pentru utilizarea unei rețele ilegale de distribuție;

• Comercializarea unor produse derivate din alcool etilic sub nume diferite aparținând unei game de produse cu accize mai mici;

• Neînregistrarea integrală a producției prin trecerea unei părți din aceasta la categoria materie primă sau produs intermediar".

Trebuie menționat că utilizarea acestor metode ilegale și evazioniste necesită o forță de muncă obligată să devină fără voia ei „complice" la actul corupțional.

Din acest motiv, se pune accentul pe utilizarea unui personal cu caracter temporar, slab calificat și salarizat „la negru".

În ceea ce privește comercializarea alcoolului etilic și al băuturilor spirtoase ilegale, aceasta se face în cele mai variate moduri.

La marginea drumului sau la poarta casei, în baruri și cârciume sătești, piețe și oboare, chiar și cu ocazia unor manifestări cultural-tradiționale de promovare a unor produse locale, denumite „festivaluri".

Problema acestor „festivaluri" de promovare a produselor și a tradițiilor locale este interesantă dar incompatibilă cu legislația fiscală în vigoare.

Este interesantă deoarece se poate înscrie în eforturile necesare și bine venite de stimulare a unor activități ce pot aduce venituri locale suplimentare prin încurajarea turismului, în special agroturismul. Din păcate, se omite un alt mod de suplimentare a veniturilor locale, anume taxarea vânzărilor de produce de alcool cu ocazia acestor festivaluri sau târguri.

Așa se face că prin aceste festivaluri ce se desfășoară cu mult succes de mai mulți ani, unele dintre ele fiind chiar la a zecea ediție se practică „la vedere" evaziunea. Astfel, se desfășoară anual Festivalul Palincii de la Satu Mare, Festivalul și târgul palincarilor de la Oradea, Festivalul palincii de la Livezeni, Festivalul palincii de la Batard - Țara Oașului, Festivalurile țuicii de la Vălenii de Munte, de la Rășinari și de la Costești, Festivalul rachiului (Rakijada) de la Sânpetru Mare, Festivalul și concursul de țuică din smochine de la Șvinița (Clisura Dunării) etc.

Toate aceste manifestări sunt salutare și contribuie, fără îndoială, la promovarea unor produse tradiționale de alcool. Din păcate, însă, odată cu acestea se promovează și o altă tradiție a României de după 1990, aceea a evaziunii fiscale.

(va urma)

 

Lasă un comentariu