Se impune a se preciza, că în conformitate cu principiul autodeterminării, la care ne raportăm, Adunarea Națională a românilor din data de 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, nu putea să hotărască, decât, alipirea Ardealului, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului la Regatul României, după cum se stipulează, de altfel în punctul I al rezoluției și, nimic mai mult, ceea ce atrage după sine consecința, precum că, toate cele stipulate în cuprinsul punctelor II - IX din rezoluție, trebuie obligatoriu considerate ca fiind neavenite și nule, ca neavând nicio încărcătură de drept și, ca atare, nicio putere juridică.
Urmare împlinirii faptului politic, care a fost unirea Ardealului, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului, cu Regatul României, aceste noi componente teritoriale nu puteau cere un tratament aparte, excepțional, în cadrul statului român, deoarece unirea unui teritoriu, a unei noțiuni geografice, cu un stat suveran, nu se poate face decât prin încorporarea definitivă a acesteia în teritoriul respectiv și, nu sub forma unei uniuni sau unei federații, ce poate avea loc numai în cazul în care este vorba de uniuni de state suverane, ca în cazul Ungariei, care, ca stat suveran, s-a unit în anul 1867, cu un alt stat suveran, Austria, rezultând statul dualist Austro-Ungaria.
Este semnificativ în această chestiune - a tratamentului aparte a problemelor specifice, respectiv, în cazul de față, a celor legate de minoritățile etnice trăitoare pe teritoriile încorporate în vechile state independente și suverane - , care și astăzi incită vânătorii de privilegii, revizioniștii, dialogul din cea de a 8-a ședință plenară, din data de 31 mai 1919, a Conferinței de Pace, dintre Trumbic, reprezentantul delegației sârbe, croate și slovene, Clemenceau președintele ședinței și intervenția lui Woodrow Wilson președinte al S.U.A.
Citez, din traducerea în limba română:
,,Domnul Trumbic: …Ceea ce cerem noi este ca principalele puteri să se înțeleagă cu noi pentru a insera de comun acord aceste dispoziții într-un tratat de ansamblu. Cea de a doua problemă asupra căreia aș dori să vă atrag atenția este limitarea tratatului viitor la teritoriile care au aparținut mai înainte Austro-Ungariei. Noi vă cerem să nu-l extindeți la Serbia."
,,Domnul Președinte: Vă referiți la textul care vizează minoritățile?"
,,Domnul Trumbic: Da."
,,Domnul Președinte: Propuneți să-l limităm la noile teritorii?"
,,Domnul Trumbic: La cele care au aparținut cândva monarhiei austro-ungare. Rațiunea este evidentă. Serbia era un stat independent. Ea are drepturi câștigate. Astăzi nu este de dorit de a impune teritoriilor vechii Serbii unele clauze care ar putea deranja dreptul de suveranitate pe care-l posedă ca stat ce a existat înainte de război. Îmi permit, domnule Președinte, să vă prezint redactarea exactă a ceea ce am dori noi să vedem că acceptați."
,,Domnul Președinte: Bine."
……………………………
,,Președintele: Are cuvântul domnul Președinte Wilson."
Domnul Președinte Wilson: ..,,Noi dorim să asigurăm pacea lumii și să facem să dispară în viitor orice element de tulburare și pericol."… „Puterile Aliate și Asociate vor garanta menținerea condițiilor pe cât posibil juste la care vom fi ajuns."…,,Este imposibil, de exemplu, de a trata pe de o parte regatul sârb, croat și sloven ca unit drept consecința evenimentelor la care am fost martori și, pe de altă parte, de a păstra regatul sârb ca un stat aparte sub anumite raporturi."
Cele afirmate și argumentate de președintele S.U.A. și însușite de Conferința de Pace, legat de modul în care este obligatoriu a se trata - fără excepție - problemele specifice ale teritoriilor încorporate, față de problemele generale ale statului primitor al acestor teritorii, inclusiv, problema minorităților entice, înlătură orice speculații subiective, interesate, ale pescuitorilor de privilegii, care pedalează pe ideea tratării diferențiat a problemelor legate de drepturile cetățenilor români de altă limbă decât cea română din Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș, față de problemele legate de drepturile cetățenilor români de altă limbă decât cea română din Muntenia, Oltenia, Moldova și Dobrogea.
Se impune, ca autoritate de drept incontestabilă și faptul că Adunarea Națională de la Alba Iulia, nu era în drept, să-și atribuie cu de la sine putere, înafara nici unei susțineri de drept, calitatea de a acorda drepturi politice, sociale, confesionale, de reprezentare la nivel național - la nivelul întregului teritoriu al viitorului Regat al României, în care urmau să fie incluse și unitățile geografice alipite - deoarece asemenea putere, este un atribut exclusiv și indiscutabil, numai al statelor pe deplin suverane, ca atare, un atribut, care conform dreptului internațional, nu poate fi uzurpat de o adunare politică, indiferent de anvergura acesteia și de cât de nobile sunt intențiile participanților la aceasta.
(va urma)
