„EU VĂ LAS, ȚARA MĂ CHEAMĂ/SĂ-MI FAC ROSTUL MEU…"

Sunt versuri dintr-un cântec, „Imnul Jandarmilor", pe care astăzi l-am auzit, întâmplător, pentru întâia dată, în interpretarea cunoscutului nostru concitadin, Ciprian Istrate. Cuvintele mi s-au părut potrivite perfect ca titlu, ca moto, ca…început pentru cele ce urmează.

În calitatea mea de angajat al Arhivelor Naționale, am, între multe alte atribuții profesionale, și pe aceea de a verifica, la fața locului, dosarele pe care creatorii/deținătorii - instituții publice doresc să le elimine din arhiva proprie, pentru că termenul lor de păstrare a expirat. În această calitate m-am deplasat la primăria comunei Hodac. Și…surpriză! Nu știu de ce, mi-a atras atenția un dosar adunând între coperțile lui câteva zeci de pagini, cu un titlu, să recunoaștem, destul de incitant pentru un istoric: „Probleme de învățământ, cultură și sănătate". Anul creării dosarului - 1976.

L-am deschis la întâmplare și am rămas aproape fără aer câteva clipe și fără cuvinte: o listă cu hodăcenii care și-au jertfit viața în Primul Mare Război pentru România Mare. Lipsește orice informație despre cine, când și de ce s-a întocmit această evidență, dar, acestea sunt „amănunte" care duc spre discuții… profesionale cărora nu le văd rostul. Importantă este informația deosebit de valoroasă. I-am comunicat secretarului primăriei descoperirea acestui document, iar răspunsul primit a fost unul stupefiant: știau că au undeva aceste date, dar nu aveau știință în care dosar, din ce an etc. Și dacă nu aș fi mers acolo, și dacă nu aș fi verificat în mod real acel dosar (și nu numai)? Documentul ar fi ajuns la un centru de colectare a deșeurilor de hârtie, iar pierderea era iremediabilă și ireparabilă. Și de aici s-ar putea naște alte comentarii și discuții… tot profesionale, ce nu-și au locul.

Să revenim la document. Avem un „tabel nominal" cu 45 de nume. Ei au fost, cu siguranță, fiii, soții, tații cuiva și la fel de sigur sunt strămoșii unora dintre hodăcenii de azi. În afară de numele lor, le aflăm gradele militare, purtate la momentul plecării în veșnicie, și, deosebit de important, anul în care viața lor pământească s-a sfârșit. Ultima rubrică a tabelului, „Observații", a rămas goală. Poate urma să fie completată cu locul decesului și/sau unitatea din care au făcut parte fiecare dintre ei. Însă trebuie să ne mulțumim cu ce avem. Eroii hodăceni au fost: un locotenent (singurul al cărui nume este scris în ordinea prenume/nume), un sergent, doi caporali și 41 de soldați. Se observă ușor că jertfele supreme au început din 1914. Sunt 10 soldați care au pierit în primul an de război, când se știe, România își declarase neutralitatea, pe care și-a păstrat-o până în 4/17 august 1916. Astfel că cei 10, alături de cei 13 morți în 1915, nu au putut face parte decât din armata austro-ungară. Dar nu-i face mai puțini eroi, pentru că ordinul de încorporare nu putea fi refuzat, iar războiul…este război. În 1916 doliul a venit la alte unsprezece case din Hodac, pentru ca, în 1917, vestea dispariției celor dragi să întristeze tot 11 familii. Despre ultimii 22 nu se știe în armata cărei părți beligerante au luptat. Nu este exclus ca unii să fi dezertat și să fi trecut alături de frații lor care trecuseră Carpații.

Ce s-ar putea face? Până la Centenarul Marii Uniri, de anul viitor, poate s-ar găsi cineva interesat să meargă la Hodac, să încerce, cu ajutorul autorităților, să descopere urmașii acestor nume rămase acum doar pe o coală de hârtie. Poate s-ar afla de la aceștia sau de la bătrânii satului cine au fost cei din listă, cum și-au pierdut viața etc., etc. Și poate altcineva ar face cunoscute aceste „detalii" adunate între coperțile unei mici cărțulii (sunt prea optimistă, nu-i așa?). Eu nu fac decât să aduc la cunoștința celor interesați numele unor eroi care „și-au făcut rostul lor".

Foto: TABEL NOMINAL cu eroii din Primul Război Mondial din comuna Hodac

Lasă un comentariu