Manuscrisul de jad - Un scriitor al vieților înalte

Distribuie pe:

După cum reiese din însemnările sale, Vasile Netea se pregătea să devină scriitor de vieți înalte, autor de cărți în care să-și găsească locul cei care „și-au gravat adânc numele în istoria Ardealului", cu precădere flăcările ardelene ce alcătuiesc generația de la 1 Decembrie 1918, apostolii și mucenicii Unirii. Ideea a fost exprimată, de dată recentă, la Simpozionul național „Valorificarea patrimoniului cultural-istoric transilvănean în opera lui Vasile Netea", organizat de Fundația Culturală „Vasile Netea" prin președintele ei, prof. Dimitrie Poptămaș. Simpozionul, găzduit de Biblioteca Județeană Mureș, a întregit, elocvent, exegeza operei cărturarului Vasile Netea, prin inspirate unghiuri de lectură și interpretare. Am revenit și noi, cu acest prilej, la imaginile Transilvaniei pe care cărturarul le cuprinde în opera sa.

Cu gândul la viețile înalte care să-i fundamenteze condiția de scriitor, la doar 26 de ani, în 1938, îi dedică Patriarhului Miron Cristea o monografie în care afectivitatea confraternă se îmbină cu spiritul critic și lucide priviri de ansamblu, simțind în ființa arhiereului simbolul indestructibilității românești. Traumele istoriei și haosul politic trebuiau înlocuite cu zodia nouă a chibzuinței, a legalității „severe și precise", a disciplinei și creației. Înspre aceste așteptări, discerne Vasile Netea, Patriarhul venea cu un înalt prestigiu, cu știința pacificării „dezlănțuirii patimilor", întruchipând simbolurile Învierii, nădejdea și slava în viața omului și în ziua istoriei.

Titlul unei scrieri esențiale, Pentru Transilvania, apărută, mai întâi, în colecția Cartea refugiatului ardelean a Fundației Regale, cuprinzând mărturii din anii de refugiu 1940-1944, ani ai „violentului martiraj" pentru Transilvania, poate fi socotit un supratitlu al întregii sale opere, o invincibilă pledoarie pentru destinul Transilvanei și conștiința ei istorică. În această scriere, „pecetluită cu sânge, cu strigăte, cu patos, cu speranță, cu disperare", Transilvania apare ca leagănul României, fără de care „nu am avea țară", pământul românesc rămânând o absurditate geografică, pământ sterp și fără istorie. Paginile cărturarului din Pentru Transilvania detaliază, cu subtilitate, ideea de regăsire a Ardealului, prin credință și spirit constructiv sau prin ceea ce Alecu Russo numea virtutea rezistenței. Ca suporturi ale spiritului constructiv, Vasile Netea enumeră creația, zămislirea, efortul, fapta, încordarea și sacrificiul. Cărturarul conturează și un triptic al spiritualității transilvane, prin consubstanțialitatea credință-creație-mântuire , pe linia înaintemergătorilor, sub scutul dreptății imanente a istoriei, a reînvierii acesteia ca forță a eternității, menținând duhul Transilvaniei pur și vârtos. Vasile Netea propune, generic, o luptă pentru Transilvania, consecventă și riguroasă, atenuând tragedia înstrăinării, cruntă și adâncă, cea mai brutală atingere a demnității poporului și cea mai gravă imoralitate politică.

Demersul cărturarului înlătură erori, atitudini tendențioase, priviri superficiale, propunând înțelegerea justă a istoriei Transilvaniei: „Zdruncinat și îndurerat până în străfundurile ființei sale de catastrofa din 1940, Ardealul își adună rândurile și adunarea lor înseamnă astăzi ceea ce a însemnat și ieri:nădejde, optimism, muncă (...) Pentru aceasta e nevoie însă ca toți factori responsabili ai Europei de azi și de mâine să cunoască adevărul etnic și istoric al Transilvaniei."

Pornind de la afirmația lui Ernest Lavisse, potrivit căreia cea mai nobilă însușire a istoriei naționale este aceea de a putea trezi încredere nebiruită în viitor, bazată pe ceea ce Bergson numea totalitatea trecutului, Vasile Netea publică documentarul Este istoria Transilvaniei un studiu inutil?, devenit, apoi, capitol fundamental în Pentru Transilvania, cerând ca istoriei Transilvaniei să i se dea aceeași atenție ca și istoriei Munteniei și Moldovei; „temelia dualistă de până acum, Muntenia și Moldova, să fie înlocuită, potrivit realității istorice și politice, cu una trialistă: Transilvania, Muntenia și Moldova".

Transilvania în viziunea lui Vasile Netea este o istorie de culmi în care se succed energiile creatoare: „Unui Horea îi urmează întotdeauna un Iancu, unui Inocențiu Micu-Klein, un Bărnuțiu, vița continuându-se apoi prin Rațiu, prin Lucaci, prin Maniu. După un Petru Maior se arată Barițiu, în urma lui Andrei Mureșanu se înalță Goga și Cotruș. Slavici face loc lui Rebreanu. Coșbuc lui Blaga. Și nicăieri nu e vorba de imitație. Fiecare dintre aceștia și-a avut fulgerele și legenda sa."

Cărturarii Transilvaniei, demni de panali Plutarh, sunt, precum purtătorii de sabie, în sete de afirmare spirituală, eludând intrigi și vanități, așezând viața cu orizontalitatea și verticalitatea ei în orientări lucide, categorice, încât Transilvania să nu cunoască abdicări, „cum curcubeul nu cunoaște zig-zaguri". Precursorii, printăria gândului, limpezime și vigoare, calm, demnitate și consecvență, prin „trainica țesătură a sufletului" sunt și biruitorii, reprezentând un nivel înalt al acțiunii, cugetării, previziunii și credinței. Rememorându-le biografiile exemplare, viețile înalte, Vasile Netea e la rându-i biruitorul.

În imagine: Valentin Marica, pledând pentru importanța operei lui Vasile Netea în cultura română.

Lasă un comentariu