„În Rusia se trăiește ca rușii! Orice minoritate, de oriunde ar fi ea, care vrea să trăiască în Rusia, să lucreze și să mănânce în Rusia, trebuie să vorbească rusa și trebuie să respecte legile rusești. Dacă ei preferă Legea Sharia și să trăiască viața musulmanilor, îi sfătuim să plece în acele locuri unde aceasta să fie Legea Statului (…) Rusia nu are nevoie de minoritățile musulmane, aceste minorități au nevoie de Rusia, și noi nu le garantăm privilegii speciale, nici nu încercăm să schimbăm legile noastre, adaptându-le cerințelor lor. Nu contează cât de tare strigă discriminare: nu tolerăm lipsa de respect față de cultura noastră rusă. Trebuie să învățăm mult din sinuciderea Americii, Angliei, Olandei, Franței etc, dacă vrem să supraviețuim ca națiune. Musulmanii au învins aceste țări, dar nu vor reuși și în Rusia.
Tradițiile și obiceiurile rusești nu sunt compatibile cu lipsa de cultură și formele primitive ale Legii Sharia și ale musulmanilor. Când acest onorabil corp legislativ gândește să creeze legi noi, va trebui să aibă în minte, în primul rând, interesul național rus, observând că minoritățile musulmane nu sunt ruse" (V. Putin, președintele Federației Ruse, mesaj către Parlament în 2014 - parlamentarii au aplaudat 5 minute).
Când ne dăm seama că S.U.A. sunt atât de nedrepte în ofensiva lor mondială, cu toată ranchiuna de a fi suportat cândva greutatea amară a „cizmei" bolșevice, noi (cei care am mai rămas români) nu se poate să nu ne întrebăm, văzând cum ni se transformă albul în negru, dacă nu cumva Rusia aceasta, zisă a lui Putin, este îndreptățită să reacționeze când S.U.A. vrea să o șicaneze militar, când Germania și-ar dori ca hoardele barbare islamice să calce și pe pământul lui Dostoievski, când U.E. ar vrea să îi impună un stil de viață total străin și antagonic credinței naționale etc! La toate aceste probleme, cum este și firesc, pe președintele Putin nu îl interesează ce spun cei din afara țării sale, ci voința poporului său. Iar poporului rus, trecându-i cu vederea unele derapaje, îl susține când vede că la apără suveranitatea, independența, prestigiul, tradițiile etc.
Pentru toate acestea, cu siguranță, rușii nu îl consideră cu nimic mai prejos decât sunt „partenerii" noștri occidentali, dimpotrivă, ei trăiesc având certitudinea că nu le va veni nimeni să „le sufle în ciorbă", mândri că sunt ruși și solidari în cuget și simțiri… Ceea ce noi, românii, am fost „ajutați" de alde sluga Occidentului Iohannis (et comp) să uităm! Până la a nu le mai da rușilor nici măcar elementara binețe diplomatică…
