„CĂSUȚA NOASTRĂ (REGALĂ), CUIBUȘOR DE NEBUNII"…

Multă vreme am ezitat să abordez, public, subiectul scandalului regal, din motive mai degrabă subiective decât obiective, dat fiind respectul meu pentru MS Regele Mihai, și față de instituția monarhiei, în sine, posibilă variantă a unei Românii mai prospere și mai onorabile, ca imagine internațională, decât tot ce s-a perindat la cârma ei până acum, mai bine de două decenii. Este punctul meu de vedere, dar nu mă voi mai avânta în lupte donquijotești, fiindcă celebra strigătură shakespeariană „Un regat, pentru un cal!" s-a volatilizat, probabil, sub cuibul de vipere de la Palat, călărind deja mârțoage obosite, în absența unor vânjoși armăsari pur-sânge (nu zic arabi - nomina odiosa!).

Ei, da, sunt supărată, profund dezamăgită, mă revoltă modul  în care, lângă patul de suferință al unui cap de familie (mai ales încoronat), căruia abia i se mai simte răsuflarea, a năvălit haita lacomă de virtuali urmași, sfâșiindu-se pentru avere. Zic „virtuali" fiindcă testamentul se deschide abia după ce omul - fie el și rege - își dă obștescul sfârșit. Așa că ei îl înconjoară, cu dulce dragoste filială, amintindu-ne (fatalitate!) un alt  personaj al bătrânului și atât de actualului Will - Regele Lear. Sau, dacă vreți, putem recurge la „Sarea în bucate" autohtonă, din lecturile pre și post…școlare! (Ia, mai  luați și citiți, și mai lăsați Facebook-ul!)

Testamentul nu este cunoscut decât în linii mari. Mai mult se presupune decât s-ar afirma că nici acolo nu figurează Principele Nicolae, nefiind prezentat și recomandat pe linie succesorală la vremea când a fost redactat documentul (parcă în 2014), și nu se afla în România În fine! Urmași?  Cinci fete și trei nepoți. Dar… „cap de serie", Prințesa Margot - custodele Coroanei -, măritată cu un „civil" fără sânge albastru, prezentabil la vremea lui, șlefuit între timp cu măiestrie (inclusiv) actoricească, „eminența cenușie", se zice, dar eu nu cred, fiindcă, totdeauna, „cămașa ți-e mai aproape decât haina" și, în probleme de succesiune, primul născut e primul servit.

În fond, e treaba lor ce, cât și cum vor împărți, dar faptul că își spală  pamperșii în public și se țigănesc în media, ca la ușa cortului, îi impinge în istoria universală a celor mai  meschini… moștenitori regali.

Citesc o postare a dragei Marilena Rotaru, pe  care o cunosc de vreo jumătate de veac aproape, de când eram colege în Radio și TV, la București, și nu pot să nu-i dau dreptate, fiindcă, dincolo de a fi domnia sa monarhistă convinsă și intelectuală rasată (combinație „fatală"!), este o persoană de indiscutabilă probitate morală și profesională. Iată, așadar, ce afirmă jurnalista, conform EvZ, de unde am preluat textul:

„O cortină grea se lasă peste acest Rege Lear al românilor. O cortină ca o ghilotină. Regele moare, nu numai copleșit de boală și de ani, ci mai ales, de durere. Durerea cu care a văzut cum valorile pe care și-a întemeiat viața și Regatul, au fost, sunt, încălcate, de cea căreia i-a predat, în mod simbolic, sceptrul, și în mod real, averea. Pentru această instanță morală, această culme a modestiei și a sacrificiului, care n-a avut pentru el însuși nevoie decât de foarte puține lucruri - palton, sacou, ceas de acum mai bine de 70 de ani - se putea găsi suma necesară pentru a angaja o comisie de eminențe medicale care să ofere garanția celei mai competente îngrijiri și, periodic, opiniei publice, comunicate de specialitate privind starea de sănătate a Regelui. Părăsirea Regelui în aceste momente de grea suferință, pentru a aștepta cu mâna întinsă la ușa Parlamentului votul mult așteptatelor încasări, într-o țară sleită de corupția politicienilor, este o uriașă sfidare a valorilor și a identității acestui neam. (...) Senatul României a votat Legea Instituționalizării Casei Regale. Instituționalizare a ceva ce nu există. A unei butaforii care reactualizează cu ajutorul urmașilor Regelui Mihai, visul lui Stalin. Bună observația celui care a zis că «marii Regi nu au urmași pe măsură». Cum spuneam și anul trecut, de 10 Mai, participanții la Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta și probabil și Palatul din Teleorman, vor scanda: «Stalin și poporul rus pe Rege ni l-au adus!» Chiar nu mai am nimic de zis de PSD. Autorul moral al acestui act care jignește profund istoria noastră, pe M.S.Regele Mihai și memoria martirilor acestui neam, este PNL-ul, partidul care întinează de neiertat memoria lui Brătianu. PNL-ul a întregit formula PCR-ului, care conduce și astăzi România, și votează în 2017 abdicarea Regelui Mihai! ", scrie Marilena Rotaru.

La rândul său, în aceeași idee se exprimă și Stelian Tănase - istoric și scriitor cu declarate, din start, simpatii monarhiste:

„Sunt mai mult decât monarhist - favorabil ideii de monarhie constituțională în România. Sunt «Mihăist» - dacă se poate spune astfel. Devotat persoanei Regelui Mihai. Nu cred că am nevoie de multe cuvinte pentru a lămuri acest lucru. În acest context, tot ce s-a întâmplat în jurul regelui, la Aubonne, după anunțul deteriorării sănătății Majestății Sale, m-a îngrijorat, mâhnit și revoltat. Mă așteptam la mai multă decență. Ca orice familie, și cea regală (aș spune, mai ales) trebuie să-și spele rufele acasă, departe de ochii presei, ca să nu dea naștere la comentarii defăimătoare. Din păcate, le-a stârnit. Incidentul cu Nicolae, fiul Elenei, este ireparabil. A fost o imprudență nepermisă, mai ales o gestionare improprie a unui moment extrem de delicat. Era evident că un scandal de față cu presa nu putea să ducă decât la pagube serioase de imagine instituției monarhice. Nu au existat rațiuni serioase pentru a-l împiedica pe Nicolae să-și vadă bunicul. A fost o reacție excesivă și foarte dăunătoare pentru cauză. Întrebarea este: Care ar fi cauza!? Tronul? Moștenirea materială? Testamentul regal? (…) Odată cu dispariția regelui nostru, Mihai, situația se schimbă radical. Regele Mihai este respectat pentru tăria de caracter cu care și-a îndurat destinul în exil și, apoi, după 1989, acasă. În dreptul numelui său se află o serie fapte pentru care și-a câștigat acest respect. Principesa Margareta abia de acum încolo trebuie să câștige respectul monarhiștilor, dar și al celorlalți, deopotrivă."

Eu nu voi afirma că bate câmpii, că nu-i frumos. Dar… „Never say never".

Lovitura de grație vine de la (doar aparent) marele perdant Principe Nicolae, singurul care, de fapt, în toată această harababură, adună sufragii, și ca nedreptățit, și ca… sex-simbol, că, de!, un pic de  abur erotic vinde mai bine poveștile.

Iată ce spune Nicolae… cel „fără țară":

„Urmăresc, de două săptămâni, cu uimire, dar și cu tristețe, declarațiile și informațiile date presei de către persoane care au mai multă sau mai puțină legătură cu ceea ce înseamnă, în prezent, Casa Regală a României. Cele scrise mai jos sunt detalii, încă neștiute, pe care am ales să le păstrez cu mine, din respect pentru bunicul meu și pentru condiția precară de sănătate în care s-a aflat și se află în ultima vreme. Acum, tot din respect pentru bunicul meu, Regele Mihai, trebuie să le fac cunoscute. Majoritatea informațiilor lansate către presă în ultima vreme de aceste persoane au ajuns să lezeze nedrept și crud imaginea bunicului meu și ceea ce reprezintă el pentru istoria acestui popor. Oamenii au dreptul să fie informați și să tragă propriile concluzii despre ceea ce se întâmplă pornind de la starea de sănătate a Regelui.

1. Declarația mea din august 2015, referitoare la acceptul retragerii titlului, nu a fost scrisă de mine. Am fost obligat să o accept, am refuzat să o semnez, și până la acest moment este nesemnată.

2. Nu au existat vreodată nicio înțelegere și niciun acord semnat referitor la plecarea mea definitivă din România și condiția de a nu mă întoarce. Nu aș fi acceptat să mi se impună un exil de acest fel. Am revenit în România în noiembrie 2015, pentru a rezolva situația referitoare la presupusul meu copil. Din cauza lipsei constante de cooperare din partea mamei presupusului meu copil, situația aceasta a rămas încă neclarificată. Până în acest moment, nu există nicio dovadă medicală care să susțină acuzele mamei. Prin urmare, orice acuzație care mi s-ar aduce în legătură cu acest subiect este nefondată.

3. Modestul sprijin financiar, oferit de Casa Regală din care tocmai fusesem exclus, mi-a fost oferit pentru a mă putea descurca câteva luni, în situația în care eram nevoit să-mi readun viața într-o altă țară, și cu alte coordonate. Din păcate, realizez acum că mi se oferiseră acești bani din cu totul alt motiv. Nu era un ajutor de vreun fel, ci prețul pentru exilul, tăcerea și îndepărtarea mea.

4. După îndepărtarea mea din Casa Regală, singura dată când am mai avut acces la bunicul meu a fost la Aubonne, în 2015, cu ocazia zilei de naștere a bunicului meu. Am vorbit despre pasiunile noastre comune. M-a întrebat, la un moment dat, cum este în România și ce proiecte mai am acolo. În acel moment, am înțeles că regele nu știa nici măcar că eu fusesem nevoit să părăsesc țara. Menționez că aceasta a fost o discuție privată între mine și bunicul meu, așadar, absolut nimeni, în afară de noi doi, nu are cum să pretindă că ar ști ce am discutat atunci. S-a avut grijă să fie și ultima.

5. După ce am informat-o pe mătușa mea Margareta că am ajuns la București pentru a rezolva o serie de probleme personale, inclusiv situația presupusului meu copil, invitând-o, cu prietenie, să ne vedem, am primit, în schimb, un mail foarte neplăcut, în care eram acuzat că nesocotesc o așa-zisă dorință a regelui. Drept urmare, Casa Regală a considerat de cuviință să sisteze acel modest ajutor financiar la care am făcut referire. Ulterior, am primit și scrisoarea de la Rege, redactată pe calculator, în rândurile căreia nu l-am recunoscut deloc pe bunicul meu. Mi se comunica, rece, că îmi este interzis ca, de la acel moment înainte, să trăiesc sau să muncesc în România. Cunoscându-l bine și petrecând lângă el atâția ani, am convingerea că bunicul meu, Regele Mihai, el însuși un exilat, nu mi-ar fi cerut să părăsesc definitiv România. Dacă ar fi avut să îmi spună ceva, mi-ar fi spus-o direct, așa cum a făcut-o de fiecare dată. Dacă ar fi vrut să ceară ceva de la mine, ar fi făcut tot posibilul să fie el cel care cere, și în niciun caz un intermediar. Niciodată relația noastră nu a avut nevoie de intermediari."

No comment! Să sperăm în însănătoșirea Regelui! Altfel, doar Dumnezeu ar putea rezolva cazul.

Lasă un comentariu