Dascăli mureșeni - O familie adânc înrădăcinată în istoria localității Deda - STELUȚA ȘI IOAN BUZATU

În fiecare comunitate sătească există oameni care sunt adânc înrădăcinați în viața localității, în ideea că prin tot ceea ce fac sau au făcut o viață întreagă au slujit și slujesc obștea, aplecându-se permanent asupra preocupărilor semenilor lor. O asemenea familie a fost și aceea a soților Steluța și Ioan Buzatu, foști învățători o viață întreagă în localitatea Deda.

Domnul Ioan Buzatu este născut la data de 8 noiembrie 1928 în localitatea Nămăești din județul Muscel (azi Argeș), avându-i ca părinți pe Ioan și Sofia Buzatu, familie cu patru copii: Bucur, Maria, Moise și Ioan. După terminarea cursurilor școlii din localitate, Ioan s-a înscris în anul 1941 la Școala Normală „Carol I" din Câmpulung, fiind bursier. Datorită acestui fapt, a semnat un „Angajament" prin care se obliga să lucreze în învățământ timp de 10 ani după absolvire, iar primii trei ani să fie în „teritoriile noi", adică în Ardeal (Nu trebuie să uităm că ne aflăm în perioada Diktatului de la Viena, în plin război, când în inimile tuturor românilor era trează ideea reîntregirii). După război și-a desăvârsit studiile la Școala Normală din Târgu-Mureș și Reghin (anii 1947 și 1948).

Conform angajamentului asumat, a intrat în învățământ în 1949, funcționând ca profesor suplinitor de matematică la școlile din Gălăuțaș și Sărmaș, timp de trei ani, iar apoi a fost numit director al Școlii Elementare de 7 ani din Monor, județul Bistrița-Năsăud, unde a funcționat în perioada 1953 - 1955. În această perioadă a cunoscut-o pe tânăra învățătoare Stela Oancea din Deda, cu care s-a și căsătorit, în 1955, an în care s-a stabilit cu domiciliul în Deda. S-a transferat de la școala din Monor, așa încât un an a lucrat ca îndrumător cultural la raionul Toplița, centrul Deda, iar în 1956 a fost numit învățător la Școala Elementară de 7 ani din Deda, unde și-a desfășurat activitatea până la pensionare. La început a avut pensie de boală (1986), iar apoi pensie de limită de vârstă (1989). S-a adeverit încă o dată valabilitatea proverbului că cine bea apă din Mureș nu pleacă în altă parte. A murit în data de 11 septembrie 2017, când elevii și dascălii începeau un nou an școlar.

Doamna Steluța Buzatu, născută Oancea, a fost învățătoarea semnatarului acestor rânduri, care a păstrat în memorie chipul frumos și blând al „dăscăliței" din toate locurile și toate timpurile. S-a născut în data de 26 ianuarie 1933 în localitatea Deda, în familia lui Oancea Iosif și Ana, unde a copilărit alături de fratele ei, Ioan. A început școala la Deda, dar din cauza vremurilor vitrege prilejuite de război și-a continuat studiile în alte localități, acolo unde tatăl său a fost numit de către regimul de atunci notar: Sâmbriaș - Hodoșa, Aluniș - Mureș etc., iar apoi a urmat Școala Normală din Reghin. A devenit învățătoare în anul 1952, lucrând la școlile din Filea (1952), Monor (1953 - 1955), apoi la Deda, până la sfârșitul vieții (1982). La Monor l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soț, Ioan Buzatu, cu care s-a căsătorit în 1954 și s-au stabilit în Deda. Au avut împreună o fată, Doina, născută în 1955, absolventă a Liceului din localitatea Deda, promoția 1974, care a lucrat în contabilitate, mai întâi la liceu, apoi la Cooperativa de Credit.

Au fost o familie de învățători care și-au desfășurat activitate în condițiile vitrege de după cel de-al Doilea Război Mondial, într-o eră de tristă amintire din istoria contemporană a României. A fost perioada când intelectualul era „vânat" de către mai marii zilei, riscând în orice moment să suporte consecințele unor fapte pe care nu le-a făcut, sau nici măcar nu s-a gândit la ele. Cu toate acestea, au dus o muncă intensă de apostolat legată de alfabetizarea oamenilor din localitate, ajunși în această situație din cauze lesne de înțeles, care nu fac obiectul discuției noastre de aici. Au iubit copiii și au înțeles rolul învățăturii în viața semenilor lor. I-au sprijinit și i-au îndrumat să deschidă porțile școlii, conștienți fiind că numai așa, prin cultură, se poate ridica nivelul satelor noastre, atât din punct de vedere social, cât și cultural, moral, economic etc. Și-au făcut datoria cu multă pasiune și devotament și de aceea sunt acum apreciați și regretați de cei cărora le-au deschis mințile și sufletul spre cunoaștere și învățătură. Domnul Ioan Buzatu a obținut toate gradele didactice (definitivat - 1962; gradul II - 1973; gradul I - 1979), a avut gradație de merit (1975) și a fost metodist al Inspectoratului Școlar Județean, calitate în care a îndrumat și sprijinit tinerii învățători în demersul devenirii lor ca slujitori ai școlii. Amândoi au făcut toate acestea cu sufletul curat, cu inima și cu mintea trează, conștienți fiind de importanța muncii pe care o desfășoară. Au dat generații de elevi bine pregătiți și căliți, care au acces pe treptele superioare ale învățământului, devenind oameni de seamă ai societății noastre. Așadar, încă o dată se adeverește proverbul că „Omul sfințește locul!".

 

Lasă un comentariu