Nu de puține ori, relațiile dintre părinți și copiii lor ajunși la maturitate se deteriorează tot mai mult, prăpastia dintre generații se adâncește, iar copiii ajung să nu își mai suporte părinții sau chiar să îi urască.
Revista „Psychology Today", citată de descopera.ro, a publicat un studiu, realizat online pe 40 de grupuri familiale, care dezvăluie cauzele general valabile pentru care copiii ajung să îi urască pe cei care le-au dat viață, oferind, în același timp, sfaturi pentru o comunicare mai bună între membrii familiei, astfel încât relația să se îmbunătățească. Realizatorii studiului consideră că părinții sunt cei care greșesc mai mult, prin neadaptare la nevoile copiilor și prin credința (eronată) că experiența mai bogată le dă dreptul că îi controleze pe aceștia întreaga viață.
Insistați că aveți dreptate - Cu toții avem povești diferite despre trecut, chiar și despre cel pe care îl avem în comun cu alte persoane. Dar, atât timp cât insistați asupra versiunii dumneavoastră, copiii simt că nu au dreptul la propria lor perspectivă asupra a ceea ce au trăit. Acceptați că amintirile lor sunt adevărate pentru ei.
Nu vă cunoașteți cu adevărat copiii - Viața i-a învățat lecții pe care dumneavoastră poate că nu le cunoașteți. Nu sunt aceiași oameni ca atunci când erau copii, chiar dacă credeți că sunt. Nu presupuneți că știți ce gândesc și ce simt copiii dumneavoastră acum, adulți fiind.
Vă vedeți copiii exact așa cum erau ei în copilărie și încă le atribuiți roluri - copilul harnic în contrast cu copilul leneș, copilul îndemânatic în contrast cu copilul nepriceput, copilul fricos în contrast cu copilul curajos ș.a. Există posibilitatea ca cei care au crescut sub ochii dumneavoastră să își fi schimbat radical personalitatea și comportamentul sau să fi devenit mai responsabili, cu slujbe importante, cu afaceri de condus etc. Dați-le o șansă să vă arate cine sunt acum, fără a-i critica în baza a cum credeți dumneavoastră că sunt. S-ar putea să fiți surprinși.
Credeți că divorțul de soția (soțul) dumneavoastră nu-i mai poate afecta pe copiii ajunși la maturitate. Ei bine, s-ar putea ca acest lucru să îi afecteze profund chiar și în viața de adult, așadar explicați-le încă o dată că divorțul din familie nu a avut loc din cauza lor. Recunoașteți-vă incapacitatea de a fi prevenit acest lucru. Recunoașteți durerea lor, chiar dacă s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Lăsați-i să vă spună ce a însemnat pentru ei separarea dumneavoastră de mama (tatăl) lor fără a fi defensivi. Exprimați-vă regretul și spuneți-le că pot trece mai departe pentru că și dumneavoastră ați făcut-o.
Nu-i lăsați să își conducă propria viață - Sunt adulți acum, iar copiii au dreptul la propriul lor stil de viață, religie, parteneri și diverse alegeri. Amintiți-vă acest lucru și respectați-l.
Ignorați limitele impuse de ei - Dacă interveniți abuziv în viața lor personală sau „vă băgați nasul unde nu vă fierbe oala", vorba proverbului, este cazul să nu o mai faceți. Și nici să împărtășiți altora secretele pe care vi le-au dezvăluit, nici măcar fraților lor. Nu vă puteți opri din „a face pe cocoșul" indiferent de câte ori le spuneți să facă ceva ce nu doresc și aleg să nu o facă.
Îi ascultați, dar nu îi auziți cu adevărat - Interveniți de fiecare dată în discuție, fără să îi lăsați să își spună punctul de vedere. În loc să le cereți să facă un lucru, explicându-le motivele pentru care v-ați dori să facă acel lucru, nu le impuneți din start. Ar fi cazul să încetați cu această manieră și să aveți o comunicare eficientă, bazată pe respect și afecțiune. Dacă nu înțelegeți de ce au acționat într-un fel sau au luat o anumită decizie, rugați-i să vă explice încă o dată.
Sunteți părtinitori - Nu trebuie să interveniți ferm și în mod imperativ în certurile dintre frați. Lăsați-i să își rezolve singuri conflictele, indiferent de cine credeți că are dreptate într-o anumită dispută. Nu încercați să fiți mediatori dacă nu reușiți să fiți imparțiali.
Îi șantajați emoțional sau interveniți în problemele lor prin terțe persoane - Atunci când nu reușiți să obțineți ceea ce vreți de la un copil, încercați să ajungeți la el prin intervenția unei alte persoane sau chiar apelați la ajutorul soțiilor (soților) lor pentru a face ceea ce vă doriți. Aduceți o a treia persoană într-o problemă care ar trebui să rămână doar între voi, iar acest lucru este dăunător relației dintre dumneavoastră și copilul adult.
Uitați că nu mai puteți lua decizii în locul lor - Doar pentru că sunteți în continuare părintele lor, nu puteți „intra cu bocancii" în viața lor. Trebuie să vă dați înapoi și să așteptați să fiți întrebat sau să vi se ceară ajutorul, opinia sau înțelegerea dumneavoastră. Imaginați-vă că există o ușă între voi și ei. Bateți mai întâi și nu intrați decât dacă sunteți invitați.
