„Legitimitatea prin jertfele poporului român a Marii Uniri" a fost titlul conferiței susținute în data de 21 noiembrie 2017 de prof. univ. dr. IOAN SABĂU-POP, la ,,Casa Iancului" din Tg.-Mureș. Când vorbești despre un asemenea subiect sufletul tău nu poate simți decât o nesfârșită amărăciune, tristețe, neputință în fața destinului, în fața unei situații disperate din existența poporului tău la un moment dat. Este vorba de Primul Război Mondial, intrarea în război a României și imensa jertfă necesară pentru a-și câștiga libertatea și mai apoi unirea mult visată.
Despre aceste lucruri ne-a vorbit domnul Ioan Sabău Pop cu o mare durere în suflet, cu apăsare, cu regret, explicându-ne de ce a fost nevoie de atâta jertfă umană:
- În primul rând că intrarea României în război în 1916 era cerută insistent, ultimativ chiar, în special de Franța și Anglia pentru a reporni războiul și pentru a slăbi presiunea din unele zone ale frontului;
- S-au făcut mari promisiuni României, neonorate în cea mai mare parte;
- Armata nu era pregătită de război, nu era instruită, nu era dotată cu armament, comandamentul nu avea experiență de război;
- Față de noi armata germană era constituită din militari prusaci din tată-n fiu; armata austriacă, extrem de dotată și disciplinată; armata maghiară, de o cruzime și ferocitate extremă; armata bulgară, de o sălbăticie rar întâlnită față de românii dobrogeni.
În anul 1916 România a mobilizat aproape 750.000 de militari prost înarmați, neinstruiți, fără armamentul necesar purtării războiului, având de partea lor doar entuziasmul și dorința de libertate. Bătăliile au fost de o duritate extremă, românii fiind puși mai mereu în fața inamicului, ca și carne de tun. Așa se face că pierderile în Primului Război Mondial pentru români au fost uriașe: 535.706 de militari morți, răniți, luați prizonieri, dispăruți. Au fost sate din care nu s-a mai întors de la război nici măcar un bărbat, ori altele, cu sutele, distruse în totalitate, prădate, incendiate, jefuite. Atrocitățile comise au fost de nedescris, iar pierderile materiale enorme. Este plin pământul țării cu cimitire, monumente și troițe veghetoare de neuitare, de aducere aminte a unui timp blestemat a cărui umbră parcă iară pare a cuprinde această parte de lume.
Ce am câștigat în final? Transilvania și mai apoi Marea Unire, dar și așa încă multe teritorii locuite de români, înainte de Trianon, ne-au rămas de atunci în afara granițelor, după care au urmat alte și alte pierderi teritoriele românești, iar acum au venit la rând retrocedările patrimoniale, agricole, funciare, care azi-mâine vor însuma mai multe pierderi decât am câștigat atunci.
Cruntă realitate, sumbră perspectivă datorate slăbiciunii, nepăsării, lașității clasei politice românești, cedărilor continue pentru păstrarea liniștii, toate acestea adunând-se acum când vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire într-o mare îngrijorare. Mie îmi vine a spune că astăzi suntem mai dezuniți decât atunci.
