- De ce, formațiunile politice și nonpolitice, ale cetățenilor români de etnie maghiară, secuiască, care sunt recunoscute și activează în spațiul public al statului român și nu numai al acestuia, cu toate că nu au recunoscut niciodată unirea Ardealului, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu statul român, dimpotrivă și în trecutul îndepărtat și în trecutul apropiat și în prezent, prin reprezentanții acestora, scot în evidență această poziție, dar, pe de altă parte, cu o obstinantă perseverență, numai în scopul politic de a obține privilegii, urmare a căror aplicare statul român ar deveni o simplă amintire, o simplă noțiune abstractă, fac referire la pct. III subpunct 1 din Rezoluția dată de Adunarea Națională a Românilor de la Alba Iulia din data de 1 Decembrie 1918?
- De ce, pentru a dobândi privilegii nu drepturi, Rezoluția dată de Adunarea Națională a Românilor de la Alba Iulia din data de 1 Decembrie 1918, a devenit - chiar și fără să fi avut niciodată acoperire de drept - un instrument, un argument politic viabil, pentru revendicatorii de privilegii, iar pe de altă parte, ziua de 1 Decembrie 1918 când s-a dat la Alba Iulia rezoluția ,,susținătoare" și în consecință și Ziua Națională a României, sunt considerate, fără rețineri, de către aceeași solicitanții de privilegii, zile de doliu și sunt tratate ca atare?
- De ce, reprezentanții persoanelor care aparțin minorității etnice maghiare, ca de exemplu primarul din Miercurea Ciuc Raduly Kalman Robert(membru al U.D.M.R.), într-o declarație data postului de televiziune Duna TV din Ungaria, consideră că trebuie luată în calcul inclusiv independența (așa-zisului) Ținutului Secuiesc, adică de separare de statul român? Este, această luare de poziție, un argument în favoarea dobândirii calității de parte constitutivă a statului român? Cum pot coabita aceste două pretenții absolut contrare, atunci când noțiunea de independență față de un stat înseamnă neagrearea statului din care faci parte, iar calitatea, statutul, de parte constitutivă, înseamnă și atașamentul și respectul și onoarea de a face parte din acel stat?
Despre ce parte constitutivă a statului român vorbim, în situația în care prin chiar statutul de organizare ca și prin toate mijloacele posibile U.D.M.R. la care s-au raliat și Partidului Civic Maghiar, Partidului Popular Maghiar din Transilvania, Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania, Consiliul Național Secuiesc și multe - prea multe - alte formațiuni ale acelorași etnii, caută să se facă posibilă o detașare a cetățenilor români de etnie maghiară și secuiască, de cetățenii români de etnie română, de crearea de autorități și instituții ale statului român cu conținut etnic exclusiv maghiar, secuiesc etc..?
Unirea Ardealului, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu Regatul României s-a făcut, numai urmare eforturilor diplomatice ale Regatului României, care eforturi și-au găsit concretizarea în cele convenite cu Puterile Aliate, începând cu anul 1916, numai urmare unui efort de război deosebit, constând din pierderi de vieții umane care s-au ridicat la zeci de mii de români și pierderi materiale și financiare deosebit de consistente și numai datorită abilității diplomatice ale Regatului României la Conferința de pace de la Paris.
Unde au fost atunci acei care astăzi cer statut - în contra normelor de drept și morale - de parte constitutivă a statului român?
De unde până unde, parte constitutivă a statului român?
Care sunt motivațiile reale - ce sunt ascunse - , care sunt argumentele susținătore în favoarea dobândirii unui asemenea statut, dar care să nu aducă atingere caracterului național și unitar al statului român?
Ca cetățean al statului român, luat individual, fiecare membru al unei minorități lingvistice, este acea componentă umană a statului român, care se bucură conform celor legale, de drepturile individuale ale oricărui cetățean al României - ,,fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială" - și are obligațiile care decurg din același cadru legal, dar aceste drepturi și obligații individuale, nu pot constitui fundamentul pentru o numită ,,parte constitutivă a statului român".
Sunt, două noțiuni, concepte, incompatibile.
Fiecare cetățean al României, luat individual, ca persoană fizică distinctă, ca subiect de drept, este parte constitutivă a populației statului român. Atât și nimic altceva.
(va urma)
