BANII ROMÂNIEI (LXX) VALORI CAPITALIZATE ÎN AFARA ȚĂRII

Distribuie pe:

Mai mult, ar trebui notat și faptul că „în timpul celor mai grei ani ai crizei (2010-2011) capitalul străin nu a fost afectat în aceeași măsură ca cel românesc. Astfel, cifra de afaceri a companiilor românești a scăzut cu 10% în 2009, de la 497 mil. lei la 444 mil. lei, iar punctul de jos a fost atins în 2010 cu o cifră de afaceri de 442 mld. lei. Capitalul străin, în schimb, și-a majorat afacerile în 2010 și chiar în 2011, nefiind afectat în aceeași măsură de tăierea salariilor și majorarea TVA-ului în 2010.

Cu toate acestea, din punctul de vedere al profiturilor brute, la care se aplică impozitul pe profit de 16%, firmele românești au fost în fiecare an mult peste firmele străine (cu excepția anilor 2009 și 2010). În pofida scăderii cifrei de afaceri a companiilor românești, acestea și-au îmbunătățit rezultatul financiar, astfel încât în 2014 au declarat un profit brut de 38 mil. lei, cu 7 mld. lei mai mare decât profitul brut declarat de către companiile străine.

În aceste condiții, companiile românești au devenit principalele susținătoare ale impozitului pe profit.

Întrebarea esențială care se pune în acest caz este: de ce companiile străine declară profituri mai reduse și pierderi mai mari decât companiile românești, cu toate că au o cifră de afaceri mai mare?

Un răspuns demn de a fi luat în seamă îl găsim la domnul Cristian Dogaru care, pe marginea Studiului mai sus citat are următoarea opinie: „Ei bine, deși au desfășurat afaceri aproximativ egale, firmele private românești au declarat un rezultat net consolidat (profituri nete plus pierderi) de 14 miliarde de lei în 2014, față de 2 miliarde de lei pierderi declarate de firme străine. Între 2008 și 2014, firmele private românești au înregistrat un rezultat net consolidat de 54 de miliarde de lei, față de 3 miliarde de lei rezultatul firmelor străine".

Care să fie explicațiile acestei diferențe de performanță?

Sunt managerii autohtoni mai imaginativi și mai eficienți, băncile sunt mai darnice cu românii, statul îi favorizează în dauna capitalului străin? Glumim, evident. Poate capitalul autohton să fie înșurubat în zone mai profitabile? Dar ce poate fi mai profitabil decât distribuțiile din energie, marile lanțuri de retail, telecomul, industria pharma sau cea auto, dominate net de străini? În topul primelor 100 de firme exportatoare în 2014 sunt doar 4 românești ne spune tot ZF-ul. Atunci cum se explică?

Explicațiile sunt simple iar acestea se numesc paradisuri fiscale, strategii de transfer, optimizare. Despre paradisurile fiscale nu detaliez, lucrurile sunt clare, te înregistrezi unde vei plăti taxe mai reduse sau deloc. Iar străinii stăpânesc mai bine aceste pârghii fiscale. Strategiile de transfer fac, ca fiicele (subsidiarele românești) să se împrumute scump de la mame, chiar dacă nu au nevoie, uneori fără să primească efectiv banii pentru care plătesc dobânzi grase. Sau să achiziționeze echipamente la suprapreț ori să cumpere consultanță exorbitantă. Scopul este să diminueze până la dispariție profitul impozabil, ceea ce le-a reușit de minune în 2015.

Exemple?

(va urma)

Lasă un comentariu