Pot să spun fără niciun dubiu că nu am văzut niciodată așa ceva nici ca și concept de proiect regizoral, imagine, ilustrație muzicală, interpretare, deși actorii sunt foarte tineri, proaspeți masteranzi de anul I, deci Sibiul se ridică deasupra a tot ce am văzut în ultimii…30 de ani! Nici nu e de mirare, aceasta e doar o confirmare! Extrag fidel, pe scurt, exact ceea ce scrie Teatrul Radu Stanca. Spectacolul măsoară noțiunea de familie prin diverse probleme care, deși par comune, au conotații existențiale pentru om și societate. Doi frați vitregi sunt nevoiți să conviețuiască împreună împotriva voinței lor, o tânără mamă se confruntă cu alcoolismul soțului ei, un frate și o soră se întâlnesc cu prilejul decesului mamei, un cuplu tânăr trece prin momente de criză. Spectacolul chestionează conceptul de familie integrat în actualitatea secolului XXI. Urmărind evoluția acestor familii distincte, se pun sub lupă probleme actuale de interes general, precum homosexualitatea, adopția, abuzul fizic și lipsa de comunicare etc. Spectacolul aparține Teatrului Radu Stanca din Sibiu, Universității Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Departamentul de Artă Teatrală și Centrul de Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolului. Regizor este tânărul Eugen Jebeleanu, scenografia aparține Velicăi Panduru, distribuția completă fiind, în ordinea dată de teatru, Ioana Cosma, Oana Marin, Vladmir Petre, Ioan Paraschiv, Gabriela Pîrlițeanu, Ștefan Tunsoiu, Iustinian Turcu (care ne duce cu gândul la Klaus Iohannis tânăr, și chiar așteptam de la Sibiu o astfel de tipologie!), Claudiu Urse, manager de proiect este Luminița Bârsan. Ultimii sunt de fapt cei dintâi, fiindcă Luminiței i se datorează și calitatea diplomației pe care am văzut-o de mai multe ori, și ca musafiră la Sibiu, în festivaluri și nu numai. Sibiul s-a detașat de absolut tot ce am văzut prin faptul că în spectacol apar situații concrete de viață, adaptate după cele reale, în care ne-am regăsit și noi, cei din sală, ca și cum am fi actorii principali ai spectacolului! Categoric voi reveni asupra subiectului, dar fiindcă și UAT a fost o bună gadză cu mici excepții, am promis că voi prezenta și cărțile lansate în festival, cea a Denisei Badea se cheamă „Anatomia ambiguității", iar cea a lui Eugen Păsăreanu, „De ce nu dispare teatrul", cei doi fiind la rândul lor o familie, ea, absolventă de coregrafie, scrie despre procesul estetizării corpului în balet, iar el, cadru didactic, despre arta dramatică între dislocare și consolidare. Cartea Denisei are ca motto, poezia lui Lucian Blaga, „Numai pe tine te am, trecătorul meu trup"… și conține capitolele Baletul între mișcare și cercetare, Corpul profan, Corpul antrenat, Feminin și masculin, Corpul balerinilor, între disolubilul și indisolubilul genului, Mărturii ale modificării esteticii corpului în balet, de la secolul al XIX-lea până în prezent. Eugen Păsăreanu scrie despre arta (centri)fugii, care va trebui să o studiem cu altă ocazie, acum, în rezumat, capitolele sunt Cronica unei dispariții anunțate, axioma teatrului ca fenomen monolit, delimitare conceptuală, Centrifuga dislocării artei dramatice, teatrul educațional ca aplicație a dislocării monolitului dramatic, Unelte teatrale în alte spații de manifestare ale ființei, Forța centripetă de răspuns, consolidarea, Echilibrul dinamic al fenomenului teatral, Concluzii. Recunosc, am cam rămas în ceață, la capitolul lansări, nu știu de ce, o alta a fost mutată fără să se anunțe, cu o zi înainte, dar în mare, datorită musafirilor, în special Sibiul, acesta a fost reperul cu care a… semănat anul acesta festivalul UAT. Sperăm că altădată unii vor avea atitudini mai puțin provinciale, faptul că unii plecați, să nu spun alungați, nu mai au nimic în comun cu fenomenul teatral românesc, făcându-i să aibă comportamente necontrolate, noroc cu Sibiul și cu gazdele UAT din partea…maghiară mai mult, de lăudat. Așa cum s-a întâmplat când eu însămi am venit prin transfer de la București, fiindcă aici e mai bine, categoric! Acum, din toate punctele de vedere, Sibiul conduce și politicul dar și fenomenul teatral din România, inclusiv cel din Târgu-Mureș, adică și Teatrul Național, noua conducere a secției române, motiv doar de bucurie, mulțumire și…mare eliberare!
