Acum, la sfârșit de an, gândul ne duce la Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, ocrotitorul României și al românilor, care ne veghează pururi și e împreună cu noi mereu. Conform Scripturii Sfântul Apostol Andrei, era originar din Betsaida, o localitate situată pe malul Lacului Genizaret, din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte, acolo unde avea o casă (Mc 1,29) și era de profesie pescar. Era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului Iona. A fost și el martor, alături de alți ucenici, la botezul Domnului și la cunoscuta convorbire dintre Iisus și Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. Numele lui derivă din grecescul Andreas, deși era iudeu, care înseamnă „viteaz", „bărbătesc".
Cartea sfântă ne spune că apostolul Andrei a fost primul care l-a căutat și l-a urmat pe Domnul Hristos deși, în niciun pasaj scripturistic el nu e menționat în fruntea listei de ucenici. E cunoscut îndeobște ca „fratele lui Simon Petru", și pare să rămână mereu în umbra fratelui său, eclipsat de personalitatea acestuia, întrucât Petru e întotdeauna pe primul loc iar Andrei pe al doilea. Conștient că fratele său are virtuți pe care el nu le posedă, Sfântul Andrei nicio clipă nu și-a dispus întâietatea, și a acceptat acest lucru cu seninătate.
Portretul Sfântului Andrei se conturează subtil pe parcursul celor patru evanghelii. La un moment dat, Andrei se duce după fratele său, Simon Petru, și îi dă o veste emoționantă: „L-am găsit pe Mesia"! (Ioan1,41). Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfântul Andrei la înmulțirea pâinilor, dincolo de Marea Galileii, când el a înștiințat pe Mântuitorul că acolo, în mulțime, era un copil care avea cinci pâini de orz și doi pești (Ioan 6, 8-9). După învierea lui Lazăr, împreună cu Filip, au înștiințat pe Domnul că niște eleni (greci), veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22).
De patru ori îl vedem pe Andrei în acțiune și de fiecare dată făcând același lucru: aducând pe cineva la Iisus: pe sine, pe Simon Petru, pe băiețelul din mulțime și pe grecii din Ierusalim. Deși nu era decât un om simplu, care nu râvnea la glorie și recunoștință, el are un rol de netăgăduit în desfășurarea evenimentelor, rol pe care și l-a asumat cu smerenie și mult bun simț.
Din exemplul lui Andrei putem învăța că Dumnezeu are un scop și un plan pentru viața fiecăruia dintre noi și că adesea oamenii umili și neînsemnați, cei ce lucrează cu vrednicie din umbră, au un rol la fel de important ca și eroii ce ne atrag atenția. Nu toți putem fi eroi, dar putem face puținul ce depinde de noi cu râvnă, cu smerenie și devotament.
Sfântul Andrei căruia îi purtați numele, să vă ocrotească în fiecare zi!
