Reacția presei
Pentru majoritatea românilor, care îi știa verva combaterii fără menajamente a jefuitorilor țării, a fost un șoc să afle vestea morții lui de la „colegii" din Media. „Colegi" care, incapabili să înțeleagă că neîngroparea „securii războiului" - și după moarte - îi face și mai penibili, trăiseră până atunci cu spaima organică de a nu fi ridiculizați de Vadim pentru lipsa deontologiei lor profesionale. S-au răzbunat, însă, după ce maestrul pamfletelor a plecat dintre noi și, în ziua de „după", au găsit de cuviință să reacționeze destul de descalificant: România liberă (unde lucrase ca ziarist în anii 80-90) nu a scris, ca și Cațavencii, nici măcar un cuvânt; Adevărul i-a atribuit expresii gen „o viață închinată insultei", „o carieră compromisă de scandaluri și calomnii"; Click a publicat un text sec, sub titlul „Șoc", iar Evenimentul zilei a găsit neapărat că este „momentul potrivit" să își bată joc, inserând titlul „Cum mor poeții când le vine: Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor". Doar ziarul „Libertatea", într-un articol intitulat „A murit ultimul Tribun al poporului", și-a păstrat echilibrul titrând: „A fost una din personalitățile marcante de după Revoluție (...) după primele reacții ale publicului la vestea dispariției sale, este regretat de milioane de români". Per ansamblu, ca o dovadă în plus a mocirlei mentale în care am fost aduși, cea mai mare parte a presei a reușit trista performanță - neavând discernământul să-i disocieze concepțiile de temperament - să îl reducă grosier la unele defecte omenești și astfel să clacheze în fața „examenului Vadim"...
Reacția instituțiilor Statului Român
Deși au fost conștiente că Vadim a fost, fără doar și poate, un om devotat poporului român, reprezentanții instituțiilor Statului s-au mărginit, cu riscul chiar de a pierde capital de imagine, să aibă atitudini protocolare și să trimită simbolic coroane de flori. Este de necrezut că, pentru un politician care vreme îndelungată s-a aflat în primele rânduri, la sicriul defunctului au venit foarte puțini colegi, prieteni sau nu, ca să nu mai vorbesc de gestul deplorabil al reprezentanților Senatului de a nu-l omagia prin acceptarea sicriului câteva ore în incinta instituției pe care a slujit-o ani în șir! În acest sens, cu precizarea că au existat și câteva antecedente, trebuie spus că atitudinea lui T. Atanasiu (prim-vicepreședinte al P.N.L.) este lipsită de cea mai elementară gentilețe: „Nu cred că este o practică în lume ca cei care lucrează în diverse funcții de demnitate publică să-și pună sicriul în instituțiile respective atunci când decedează". Și astfel Senatul a căzut, lamentabil, la „examenul Vadim"...
