Eminent cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna", din cadrul Universității „Lucian Blaga" din Sibiu:
-„Poate nu e rău să le spuneți copiilor noștri că Liviu Rebreanu a scris întâi în maghiară, copiii învățau limba română ca o limbă alternativă la propria cultură, ca și când ar fi fost din alt neam decât din cel din care făceau parte. Poate nu ar fi rău să ne aducem aminte de toate acestea pentru azi, când toată lumea are impresia că dispune de libertăți luate din pom, că sunt libertăți venite de-a valma și sunt libertăți gratuite. Cert este că niciuna dintre libertățile pe care le trăim astăzi nu este gratuită. Pentru cuvintele pe care le rostim, pentru drumurile pe care le facem, pentru construcțile pe care le avem la îndemână, cineva și-a jertfit viața în modul serios și real. Cred că datoria generației 2018, pentru 100 de ani de la 1918 este să refacă România Mare, să nu o mai piticească cu interese obscure și înguste, să încerce să restaureze ce se poate restaura";
-„Este important ca până în anul viitor să învățăm să trăim Centenarul Unirii ca niște români, nu ca niște străini, căci „România este subiectul iubirii noastre". Prima boală în România unită a fost să punem neprofesioniști în funcții de făcători de minuni și nu au ieșit minunile. Să învățăm să ne respectăm profesiile. Să nu mai punem ingineri la învățământ și învățători la construcția de autostrăzi că a ieșit prost";
-„ În continuare suntem regionaliști, în continuare ne „miștocărim" unii cu alții, în continuare unii suntem mai buni decât alții, dar este o Românie frumoasă, care trece dincolo de limitele tuturor acestor absurdități. Eroii din Transilvania și restul regiunilor din țară ne învață că articularea unei țări se face pe jertfelnicie și nu pe politică, pentru că nu politicienii au făcut România Mare. Aș spune că Unirea României este un progres care durează de la anul 35 după Hristos, începând din prima dimineață după Înviere".
