TUNELUL TIMPULUI - OAMENI, LOCURI, CIUDĂȚENII ȘI OBICEIURI TRĂITE PE PĂMÂNTUL PERSAN (XXX)

Distribuie pe:

Iranul, învăluit în tot felul de mituri, poate fi cea mai bună destinație de pe Pământ pentru cei care, prin conjunctură, oportunitate și în special pregătire profesională pot lucra în această țară, acolo unde ospitalitatea este cea mai pură definiție a persanilor. În ciuda prejudecăților obișnuite despre Iran, această țară are multe de oferit celor care într-un fel sau altul, pătrund pe acest imens teritoriu, trăiesc și muncesc pe acele meleaguri. Cu o istorie ce datează de mii de ani, Iranul este una dintre cele mai vechi civilizații, nu are doar dune de nisip, acolo unde gheparzilor le place locul, dispune și de munți din plin, în jurul piscurilor muntoase din Albarz, unde vrei, nu vrei, descoperi mai multe stațiuni de ski, cele mai frumoase fiind Dizin și Shemshak (2650m). Nu am dorit nicio clipă să le vizitez, în ciuda multor insistențe ale colegilor iranieni care își asumau în totalitate toate costurile, aceasta pentru a avea o părere cât mai bună despre ei și despre țara lor.

Iranienilor le place mult să fie lăudați în orice împrejurare și să vorbești frumos despre ei, despre istoria, cultura, arhitectura și ospitalitatea lor. Concepția fundamentală a relațiilor interpersonale asimetrice demonstrează că aceștia tind să creadă că supraviețuirea și succesul lor depinde de talentul lor de a cultiva relațiile personale potrivite și de a le folosi pentru a-și atinge scopurile. Ei sunt dornici să demonstreze că au o minte brici, neîncețosată de vicii precum alcoolul și nu le e pe plac imprecizia și nesiguranța celorlalți. Sunt foarte ageri însă, pot părea indeciși, inflexibili și lenți. Cum să te înțelegi cu iranienii? Esențialul e să le arăți respect. Odată ce le-ai câștigat încrederea nu mai ai treabă cu ei, sunt permanent alături de tine. Iranienii nu uită cu una, cu două ofensele aduse țării și credinței lor.

În împrejurări, oricare ar fi ele, glumele, bancurile, proverbele, atât timp cât nu ai certitudinea că acestea se încadrează în contextul respectiv, trebuiesc cu desăvârșire evitate. Trebuie, de asemenea, evitat să faci glume pe seama altora, căci acest lucru este considerat o lipsă de politețe și încă ceva, nu trebuie zâmbit prea mult, iranienii nu fac așa ceva. Majoritatea celor în preajma cărora îmi petreceam timpul liber înainte, dar și după venirea soției erau iranieni, un medic indian și un tip grec. Ne știam unii pe alții și ieșeam des împreună. Într-o astfel de situație, o femeie nu are ce căuta, ar fi fost etichetată drept curvă pe tot restul vieții, fie și numai dacă s-ar preface că flirtează cu cineva în afară de soț! Astfel de comportamente, au rădăcini adânci în cultura iraniană, până și la majoritatea iranienilor moderni. Așadar soția, cu părere de rău, a fost privată de libertatea de a mă însoți la astfel de întâlniri, taifasuri și narghilea, nu însă și la invitațiile oficiale și în familiile unor prieteni cu diferite ocazii: zile de naștere, căsătorii, Crăciun și Anul Nou. În astfel de ocazii, curios, am observat că bărbații iranieni niciodată nu dau mâna cu femeile, nici la întâlnire și nici la despărțire.

Iranienii, atât bărbații, dar mai ales femeile, sunt obsedați de „Sindromul urâțeniei" și al frumuseții fizice. Cultura iraniană este una a frumuseții încă din vechime. Preocuparea pentru înfrumusețare este o tradiție. Despre frumusețea fizică iranienii spun că e un fel de marcă a lor, iar vanitatea frumuseții perfecte a cucerit femeile islamice și în mare parte și pe unii dintre bărbați. Aici expresia „grasă și frumoasă" nu este valabilă deoarece iranienii, în afara celor care se bucură de naturalețea lor se aruncă sub bisturiul chirurgilor esteticieni, poate și de aceea că nasul iranienilor e ceva mai mare decât al altor nații. Nu e de mirare deci, că Iranul este țara cu cele mai multe operații estetice la nas, pe cap de locuitor, reprezentând mai mult decât frumusețea fizică, compensând legătura cu restricțiile codului vestimentar, respectiv acoperirea întregului corp cu chadarul în afara feței. Măcar fața să fie bine pusă în valoare din punct de vedere estetic, frumusețea chipului însemnând foarte mult pentru frumoasele iranience. Pentru femeile care lucrează în fața camerelor de filmare operația este obligatorie! O tânără iraniancă îmi spunea: „Cum fața e tot ce putem arăta, îi acordăm o mare atenție! Plasturele care se pune pe nas după operație a căpătat porecla de bandajul onoarei". Din punctul meu de vedere frumusețea unuia poate fi urâțenia altuia și invers. Personal, nu m-a încântat acest gen de operații așa după cum m-a incitat enorm de mult de exemplu frumusețea și istoria covorului persan, element esențial al artei și culturii persane, sau extraordinarul motto persan inscripționat deasupra porții principale a sediului Națiunilor Unite, care spune cam așa: „Urmașii lui Adam fac toți parte unul din celălalt, iar esența creației lor este una și unică".

- va urma -

Lasă un comentariu