„MOȘ NICOLAE... PRIETENUL COPIILOR"

Distribuie pe:

„SFÂNTUL NICOLAE" s-a născut în anul 270 în orașul Patra din Lichia, în partea de miazăzi a Asiei Mici. Părinții săi s-au numit Teofan și Nona, fiind buni creștini și temători de Dumnezeu. Tânărul Nicolae, de mic a fost crescut în duhul învățăturii și al evlaviei creștine. După moartea părinților, moștenește întreaga avere, pe care o împarte celor săraci și nevoiași. Mulți credincioși l-au dorit a fi preot, dar el spunea tot timpul că nu este vrednic de înalta misiune sacerdotală. S-a întâmplat ca să moară arhiepiscopul din Mira, și în urma insistențelor poporului dar, fiind și voia lui Dumnezeu, este așezat în scaunul arhiepiscopal din Mira Lichiei. Sub împăratul Liciniu este aruncat în închisoare pentru vederile sale creștine, dar a fost eliberat când la tronul împărătesc a venit marele împărat creștin Constantin cel Mare (306-337), acela care a dat în anul 313 „Edictul de libertate" de la Milano al tuturor creștinilor. În anul 325 participă la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a combătut feroce pe păgânul Arie. Ca arhipăstor, el a ajutat foarte mulți săraci, orfani, văduve, copii, și a salvat de la moarte mulți oameni. Pentru faptele de milostenie, el s-a învrednicit de darul facerii de minuni. În anul 340 moare într-o zi de 6 decembrie. Cinstitele sale moaște au fost duse în Italia la Bari, pentru a nu fi profanate de musulmani. Multe biserici, mănăstiri, schituri, credincioși, în semn de respect și dragoste îi poartă cinstitul nume. Având o dragoste deosebită pentru copii, este numit și „MOȘ NICOLAE".

***

„În timpul arhipăstoririi sale, Sfântul Nicolae, a cercetat foarte atent familiile cu tot felul de probleme sociale; așa a aflat că în oraș erau trei fete, surori, credincioase dar foarte sărace, iar părinții erau bolnavi, și că ele pentru a se salva și ajuta familia, hotărăsc să se prostitueze. Noaptea, Bunul Arhipăstor, se duce și pune în pantofii surorilor disperate o sumă de bani care le-a salvat de la sărăcie dar și de la ceea ce ele gândeau să facă. Probabil, de atunci, a rămas frumosul obicei ca în noaptea spre Sf. Nicolae, în pantofii copiilor noștri să le punem tot felul de cadouri pentru aceia care au fost cuminți, iar pentru cei neascultători câte o nuielușă.

***

„O, preabunule Părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, nu înceta degrab a le ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii cei ce o răpesc pe ea, și toate părțile creștinești le îngrădește și le păzește prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile (certuri) lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de moarte grabnică, de mânia lui Dumnezeu, și de chinul cel veșnic și ne învrednicește pe noi păcătoșii să fim cu Tine, Doamne Dumnezeul nostru și cu toți sfinții Tăi" AMIN!

„LA MULȚI ANI CU BINE!" tuturor acelora care purtați acest sfânt nume, cu toate diminutivele care derivă din el.

 

Lasă un comentariu