MULȚUMIM, VADIM! (VI)

Distribuie pe:

Adevărul

Oricâtă aversiune ar revărsa detractorii peste memoria lui Vadim, din varii pricini, adevărul este că - dincolo de a fi lider de partid politic și redactor-șef - a fost liderul incontestabil a ceea ce înseamnă ideea de patriotism, a ars liric ca o flacără ce a ajuns la inima tuturor sărmanilor furați și mințiți, și-a trăit intens iubirea față de români și de România. Iar dacă românii nu l-au ales totuși ca președinte să zicem în anul 2000, ceea ce mă cam îndoiesc, nu este pentru că Vadim ar fi fost cu ceva mai prejos decât contracandidații săi, ci pentru că aceștia au avut în spatele lor o armată de servi pe toate palierele, gata să-și vândă și neamul și credința. La toate strigătele lui Vadim, de furt, minciună și jaf, servii l-au „diagnosticat" ca delirant, deși ulterior s-au înmulțit vocile care îi întăresc supoziția că poporul este victima unor mașinațiuni electorale și aranjamente masonice. Ceea ce nu au reușit însă servii să-i fure a fost dragostea lui față de popor, chiar dacă aceștia nu au ratat nicio ocazie să-l denigreze integral - inclusiv postum - ca pe cel mai mare păcătos! Nu au înțeles însă nici că au avut în față un om credincios, care și-a transformat mintea enciclopedică în bici spiritual, nici Cuvântul lui Dumnezeu care spune că „dragostea acoperă mulțime de păcate" (1Pt.4, 8). Mulțumim, Vadim! Dumnezeu să te ierte și să te odihnească!

Lasă un comentariu