Poetul George Tei este de loc din București și face parte din Grupul „Caravana Culturală" (2017). După înfățișare, pare a avea în jur de 60 de ani. Are părul alb, cârlionțat, ca și barba, este mic de statură, dar stă bine pe picioare. Dintr-o postare pe Internet, aflăm că s-a născut la București, în cartierul „Tei-Toboc" (să-i vină de aici numele nostalgic de „Tei"?!), ca studii, are 10 clase, este căsătorit, are 4 copii și 8 nepoți, este pensionar și se pare că a lucrat, la viața sa, o vreme ca poștaș.
Scrie poezie, din anul 1983, după ce a fost operat de menisc. A debutat în ziarul „Cronica sătmăreană" din Satu Mare. Au urmat colaborări la diferite reviste între care „Luceafărul", „Contemporanul", „România literară" etc.
A primit numeroase premii pentru poezie, la concursurile organizate, între anii 1993-2005, la Tecuci, Aiud, Bacău, Lancrăm-Sebeș ș.a.
A publicat mai multe cărți de poezie: „Fratele meu geamăn" - rondeluri (1995), cu o prefață a acad. Al. Balaci; „Lasă-mi dragostea" (1998), „Nu cer să mă iubiți" - rondeluri (2001), „Anna Perena" (2001), „Marsupiul îngerilor" - acrostihuri (2004), „Bolnav de timp" - selecție din cărțile publicate (2007); „Miza pe 1" (2008). Este prezent în mai multe Antologii..., mai cu seamă, cu sonete.
Cele două cărți lansate la Târnăveni sunt: „Remember" (Ed. Life Art, București, 2016, 99 pp.) și „Culorile sonetului" (Ed. Topoexim, București, 2017, 131 pp.). De remarcat, ambele cărți sunt cartonate și arată foarte bine, am putea spune că sunt ediții de „lux"!
Elementul comun al acestor volume îl formează crearea și promovarea poeziei cu formă fixă: rondelul în „Remember" (92 rondeluri) și sonetul în „Culorile sonetului" (121 sonete).
Firește că poezia cu formă fixă este pretențioasă și are o istorie celebră. E destul să ne gândim la Shakespeare, Petrarca, Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Vasile Voiculescu și alți mari poeți din literatura universală și din literatura română.
În general, poetul George Tei trece cu bine examenul impus de poezia cu formă fixă. Dacă semnificatul (forma) este constrângător prin regulile fixe, semnificantul (conținutul) ar trebui să fie liber și să pună în evidență orizontul de trăire și cunoaștere a poetului, îndestulător - în cazul poetului George Tei.
Aș vrea să menționez câteva titluri care se rețin în urma parcurgerii acestor cărți de poezie: „Rondel de început", „Rondelul durerii", „Rondel mioritic", „Rondelul teiului singuratic", „Rondel pentru un bătrân", „Rondelul aripelor", „Rondelul credinței", „Rondelul crucificării" (din vol. „Remember") ; Sonetul XVI, Sonetul XX, Sonetul XLIX, Sonetul LXXI, ,Sonetul CXXI" ( din vol. „Culorile sonetului").
Cred totuși că întâlnirea dintre poetul George Tei și membrii Cenaclului „Elena din Ardeal" de la Târnăveni a fost de bun augur, un câștig, în domeniul creației, pentru toți!
