Autori mureșeni - Sentimentul românesc al ființei

Distribuie pe:

Poezia patriotică duce încă povara pervertirii unui sentiment nobil, aservit unei ideologii, care l-a confiscat, deturnat și pus în slujba unui partid și a „conducătorilor iubiți".

Iubirea de patrie a fost extrasă din esența ei și dusă în extrema cealaltă, a stigmatizării ei.

Recuperarea poeziei patriotice e greoaie și împinsă într-un orizont îndepărtat de timp, până când reconsiderarea va avea detașarea uitării cântăreților de curte și a producțiilor lor.

Poezia patriotică, în polarizarea sa sintagmatică, nu clarifică fiecare termen în parte, patriotismul, oricât ar fi el de ardent, nu poate salva de mediocritate un text poetic. Așadar, înainte de a fi „patriotică", poezia trebuie să fie... poezie, adică valoarea să fie deasupra sentimentului patriotic, tocmai pentru a nu-l compromite pe acesta. Această ambiguitate e și sursa confuziilor.

Într-o pertinentă evaluare, Ioana Bot, trece în revistă poezia patriotică românească (Ioana Bot, Poezia patriotică românească, antologie, prefață, dosar critic, comentarii, note și bibliografie de Ioana Bot, Editura Humanitas 2001), de la origini până în contemporaneitate, relevând punctele tari, precum și cele slabe ale acesteia.

Poezia patriotică a fost pusă între paranteze o jumătate de secol, dar nu toți autorii care au scris despre „sentimentul românesc al ființei" s-au înhămat și la comandamentele regimului roșu. Au dat poeziei ce e al poeziei și patriotismului ce e al patriotismului. Fără compromisuri.

Deși neînregistrat în „documentele" temei, poetul Răzvan Ducan merită cu prisosință să fie recuperat, tocmai pentru că, fără ostentație și frondă, el a scris poezie patriotică mereu, în cele peste trei decenii ale traseului său literar.

Este o distincție onorantă, care certifică consecvența atitudinală, cu toate riscurile induse de o astfel de atitudine. Fără a publica volume de poezie patriotică distinctă, Răzvan Ducan a ajuns la pragul biografic în care să-și poată antologa poemele circumscrise patriotismului. „Poezia patriotică" a lui Răzvan Ducan aduce înainte de toate un elogiu valorilor fundamentale ale unei identități: loc/geografie, istorie, limbă, neam... Acestea sunt principalele repere ale patriotismului din poezia lui Răzvan Ducan, dar nu sunt doar exerciții admirative, ci și atitudinale. La limită, poezia lui patriotică poate fi privită și ca „poezie politică". Poetul face risipă și de substantive și de verbe și de adjective pentru a demonstra sinceritarea rostirii sale, angajamentul său necondiționat, elanurile sale de... luptător, atent la tot ce se întâmplă în „patria lui de pământ" și în „patria lui de cuvinte".

Patetismul lui nu e beție de cuvinte, profunzimea sentimentelor sale vine din substanța trăirilor adevărate sub și în culorile patriei. Reabilitează momente de istorie națională, reclamând și nevoia de adevăr și dreptate pentru poporul său.

Răzvan Ducan scrie poezie patriotică fără ostentație, fără ură, sugerând că, dacă își iubește neamul său, nu urăște alte neamuri. Ceea ce ține departe poezia sa de orice accente ce ar putea fi interpretate dincolo de un naționalism curat.

O antologie de poezie patriotică a autorului, în aceste vremuri, poate fi taxată ca un act de mare curaj, de îndrăzneală, de sfidare a prejudecăților de orice fel.

Iar contextul centenar al Marii Uniri nu-l putea lăsa indiferent pe poet, parcă mai convins de nevoia de patriotism în, prin și dincolo de poezie.

Prin această antologie, Răzvan Ducan reușește să redeschidă pentru poezia patriotică pagini noi, albe, nepătate de nimic.

Lasă un comentariu