Eşecul unei „mărci" prefabricate
„Vreau să cred că, după o noapte ciudată, Elena Udrea s-a trezit a doua zi de dimineaţă lângă ea şi s-a speriat. Nu mai avea pe faţă maglavaisul făcut din tăcerea intelectualilor de dreapta, ridurile adânci nu mai erau astupate de fondurile de ten care mergeau spre presa aservită, iar pielea, ah, pielea era mult mai întunecată" (M. Radu, revista Caţavencii).
Vizibilitatea mediatică atât de neobişnuită a Elenei Udrea, realizată pe bani mulţi, este deranjantă nu doar pentru că avem de-a face de fapt cu un om care s-a potrivit ca nuca în perete în politică, implicat cu atâtea ifose în jaful şi batjocura naţională, ci şi pentru perseverenţa de a-şi dori să fie promovată ca un simbol de „succes" feminin numai „bun" să aibă pretenţia de a ne conduce până şi din funcţia de ... Preşedinte! De acest pericol ar trebui să fim mai ales îngrijoraţi, de fenomenul prin care să fim nevoiţi a asista stupefiaţi cum, în acest caz-şcoală, şi-au dat concursul să sprijine impostura nu numai înalţi demnitari grăbiţi să ne-o prezinte ca fiind varianta cea mai onorabilă la prezidenţiale (cum ne-au spus Băsescu de la Preşedinţie şi G.C. Maior de la S.R.I.), ci s-au compromis în elogieri gratuite şi reprezentanţi din Presă, intelectuali „cu pretenţii", artişti etc. Pentru toată această „armată" de propagandişti, entuziasmaţi să-şi vândă conştiinţa pe o lingură de ciorbă, nu a contat nicidecum prefăcătoria Elena Udrea de a coborî în lumea reală ca să imite omul de rând, după ce ani şi ani s-a făcut pe sine exponentul unui regim nesimţit etalat pe pantofi cu tocuri de 16 cm, atât ca persoană oficială (ministru, deputat, şefă a Cancelariei Prezidenţiale - un fel de al doilea om în stat), cât şi în existenţa sa privată (prin pictoriale lascive, provocatoare şi indecente)... Probabil că, în strategia lor penibilă de a ne face să coalizăm cu acest „manechin" al Puterii, propagandiştii ei au considerat că societatea românească este suficient de „mioapă" pentru a nu vedea în Elena Udrea aerele sale de piţipoancă versată, ci „pragmatismul" unei gospodine care ştie să dea cu mopul, al „tipei de gaşcă" de pe Facebook, al muncitoarei în construcţii cu o cască pe cap etc. Cu toate mijloacele imorale folosite, de la banii daţi postacilor pentru comentarii favorabile pe Internet şi până la cei aruncaţi „cu lopata" unei părţi a Presei scrise şi audio-vizuale, Elena Udrea - ca „marcă" a succesului feminin în politică - a eşuat electoral lamentabil...
