IEROMONAHUL DANIIL SANDU TUDOR (1896 - 1962)

Distribuie pe:

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept „Anul omagial al educaţiei religioase al sfintelor icoane, al iconarilor şi pic-torilor bisericeşti şi Anul comemorativ Iustinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului ".

Un ultim pătimitor al temniţelor comuniste pe care îl vom mai evoca în acest an comemorativ este ieromonahul Daniil Sandu Tudor, cunoscut sub acest pseudonim, numele lui fiind Alexandru Teodorescu, sau monahul Agaton de la Mănăstirea Antim şi Daniil de la Rarău. Acest Sandu Tudor este iniţiatorul „Rugului aprins".

Se naşte aşadar în anul 1896 într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind magistrat la Ploieşti, loc unde urmează şi liceul.

În 1916 pleacă pe front, devenind mai apoi ofiţer de marină la Constanţa, iar apoi profesor suplinitor la un liceu buzoian. Remarcat ulterior de Gala Galaction este numit subdirectorul Internatului Teologic din Chişinău.

În 1928 , timp de opt luni obţine o bursă de studii la Muntele Athos, timp care îi schimbă cu totul viaţa, gândindu-se serios la opţiunea monahală.

Devine călugăr în anul 1948 la Mănăstirea Antim, sub numele de Agaton, timp în care citeşte şi scrie o mulţime de poezii. Aşa cum am spus este fondatorul grupului „Rugul aprins", un grup de rezistenţă anticomunistă prin rugăciunea inimii.

Acest lucru îi provoacă prima arestare în anul 1949, fiind acuzat de spionaj şi înaltă trădare, primind şi executând 3 ani de puşcărie, pedeapsa fiind de muncă silnică la Canal-Dunăre-Marea Neagră.

În 1955 după terminarea detenţiei se retrage la Mănăstirea Rarău devenind ieroschimonahul Daniil de la Rarău.

În 14 iunie 1958 este din nou arestat, iar din cei 4 ani de detenţie politică a executat doi cu lanţuri grele la picioare. În urma aşa zisului proces primeşte 25 de ani de temniţă grea şi 10 ani de degradare civică, pedepse la care i se mai adaugă încă 15 ani de detenţie riguroasă pentru crimă, deşi nu a omorât pe nimeni.

Părintele n-a mai ieşit din închisoare, chinuindu-se în temniţa Aiudului unde trece la Domnul în anul 1960,din datele securităţii apare în 17 noiembrie 1962, fiind aruncat în Râpa Robilor cu alţi anonimi şi alte mii de deţinuţi, fără cruce sau mormânt, aşteptând cu toţii „Învierea cea de obşte".

Fiind o minte deosebit de strălucită a lăsat posterităţii o operă remarcabilă, lucrări dintre care amintim:

- „ Imnul acatist la Rugul aprins al Născătoarei de Dumnezeu ";

- „Comornic" - versuri - 1925;

- „Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Sfântul Dimitrie Cel Nou Boarul din Basarabov" - 1942;

- „Taina Rugului aprins. Scrieri şi documente inedite" - 1999, etc...

Citindu-i viaţa şi trăirea putem spune că este unul dintre cele mai independente spirite pe care le-a dat naţiunea română în sec. XX, personalitate cu deosebite sensibilităţi religioase, fiind unul dintre extrem de puţinii scriitori moderni a căror creaţie şi-a găsit loc în corpul liturgic ortodox, unele scrieri ale lui primind statutul de sacralitate în Biserica Ortodoxă Română.

Cu siguranţă că au fost mult mai mulţi cei care au pătimit pentru credinţă şi neamul românesc în temniţele comuniste, noi evocând în cursul acestui an comemorativ doar câţiva dintre ei. Cu toate acestea, nouă nu ne rămâne decât să nu îi uităm şi să fim conştienţi că jertfa lor a fost pentru mai binele nostru, chiar dacă aştăzi se doreşte pervertirea imaginii lor, de către „cozile de topor " ale neamului nostru, care nu vor vrea niciodată binele acestui popor.

De aceea cred că sunt grăitoare cuvintele celui pe care astăzi l-am evocat: „Credinţa noastră e să înfăptuim ţara slobodă şi duhovnicească. Credinţa aceasta, a noastră, e chezăşia viitorului, în ciuda politicianismului care ne sfâşie".

Pomeneşte Doamne pe toţi cei care au pătimit în temniţele comuniste ştiuţi şi neştiuţi de noi, şi cred, personal, că v-a veni vremea când îi vom vedea trecuţi şi în rândul sfinţilor acestei ţări pe toţi care şi-au câştigat locul între sfinţi prin jertfa lor de sânge.

În încheiere doresc să aduc mulţumire ziarului „Cuvântul liber " pentru că mi-a oferit această posibilitate de a pune la sufletul dumnesvoastră, al cititorilor, câteva chipuri de martiri ai neamului românesc în cursul anului 2017.

Va doresc tuturor sărbători cu pace şi bucurie, iar Naşterea Pruncului Dumnezeiesc Iisus Hristos să aibă loc în sufletul fiecăruia dintre dumneavoastră. AMIN!!!

Lasă un comentariu