Art. 2. Toți funcționarii numiți sau aleși, de orice categorie, rămân la locurile lor.
Din considerații de serviciu și îndeosebi din punct de vedere al liniștii publice însă, oricare funcționar (judecător, notar public, n.n.) poate fi pus în disponibilitate, eventual pensionat din oficiu. Privitor la permutare și pensionare, vor urma dispoziții speciale.
Se scot din vigoare dispozițiile, conform cărora judecătorii și notarii publici nu pot fi transferați fără consimțământul lor. De asemenea se desființează dreptul de supraveghere al prezidenților de tablă și al prim-procurorilor. Acest drept îl va exercita până la alte dispoziții șeful resortului de justiție.
Funcționarii care în timpul războiului s-au făcut vinovați de fapte, care sunt infracțiuni ale normelor penale, disciplinare, s-au expus disprețului public, sau care sunt în contra intereselor poporului, vor fi urmăriți după normele de procedură criminală sau disciplinară.
Art. 3. Limba oficială în serviciile publice este limba română.
Privitor la întrebuințarea limbii celorlalte națiuni conlocuitoare, până la regularea definitivă prin lege, se vor aplica dispozițiile legii de naționalități, art. XLIV din 1868, cu deosebirea că, în locul limbii maghiare este a se înțelege în tot locul limba română. Dispozițiile acestei legi vor fi aplicate în mod loial și până la altă dispoziție astfel că, în acele comitate, în care națiunile conlocuitoare fac a cincea parte din populațiune, să se realizeze principiul, ca fiecare să fie administrat și judecat în limba sa proprie.
Art. 4. Reglementează limba de instrucție în învățământ.
Art. 5. Numele de localități se întrebuințează în limba respectivă a fiecărei națiuni. Legea despre numirile de localități art. IV din 1898 se scoate din vigoare.
Numele de familie se vor respecta, scriindu-se cu ortografia limbii respective.
Art. 6. Cu ducerea la îndeplinire a celor cuprinse în acest decret se încredințează președintele Consiliului."
Acest decret, plin de înțelepciune și prevedere politică, a format și prima bază a organizării serviciilor publice și mai ales a instanțelor judecătorești, care, mai ales după experiențele recente câștigate cu ocazia preluării de către români a serviciilor administrative, când toți funcționarii unguri, cu rare excepții, au refuzat să depună jurământul de credință cerut, refuzând să slujească sub stăpânirea poporului român pe care până de curând l-au desconsiderat, umilit, batjocorit și persecutat până atunci; la justiție se cerea mai multă vigilență, prudență și energie, ca suveranitatea națională să nu poată fi compromisă. Resortul central din Sibiu îi avea acum pe consilierul dr. Corneliu Crăciunescu, fost avocat la Timișoara la direcțiile judiciare civile, pe dr. Victor Andru la direcția penală și pe Ion Iancu la cea de contabilitate, organizarea rămânând pentru puțin timp în sarcina șefului de resort dr. Aurel Lazăr, și el fost avocat. Postul de secretar general al justiției a fost ocupat începând cu 1 martie 1919 de către Alexandru Marta, fost avocat, apoi consilier la Curtea de Apel din Seghedin de unde reușise să scape recent și să se refugieze la Sibiu unde era așteptat și a avut rezervată această funcție - de organizare a justiției românești din Transilvania. El este descris de dr. Ioan P. Papp ca fiind „mic de statură, ager și vioi, de o cultură juridică superioară și vastă, cu o voință de fier neînduplecabilă, de concepții înalte și largi. Român intransigent și un mare patriot, deplin cunoscător al organizației judecătorești cu enorma mulțime de norme juridice ale ei, caracter pur, integru și dârz, cu o putere de muncă excepțională, s-a pus imediat la lucru, recrutându-și colaboratorii săi, și procedând urgent la preluarea instanțelor și organizarea justiției… Toată închinarea noastră plină de smerenie și recunoștință, în fața acestui suflet mare de magistrat român, care și-a început cariera fiind om bogat, și la trecerea sa la pensie pentru limita de vârstă și-a terminat-o sărac, cheltuindu-și în slujba justiției românești, fără cruțare, tot ce a avut. D. Marta a fost apoi spiritus rector al conducerii centrale a resortului Justiției cu mare autoritate, respectat de șeful resortului, de întreg Consiliu Dirigent, de toată magistratura și de serviciile Justiției, pentru știința, energia, hotărârea sa și pentru puritanismul său impunător".
(va urma)
