Prin ordonanța nr. 121 s-a hotărât deocamdată preluarea Justiției din cele 15 județe enumerate în acea ordonanță, cuprinzând circumscripțiile Curților de Apel din Cluj și Tg.-Mureș care erau subordonate nemijlocit Consiliului Dirigent, restul Transilvaniei de dincolo de linia de demarcație, au fost preluate mai târziu Crișana, Maramureșul, Sălajul și Satu-Mare în luna mai, Aradul în iulie, fiind până atunci sub ocupația trupelor ungurești, iar Banatul de-abia în septembrie 1919, după retragerea armatei sârbești de acolo. Foarte mulți intelectuali, între care și avocații români din acele ținuturi de sub ocupații străine, se refugiaseră dincoace de liniile de demarcație existente atunci, intrând în serviciul Justiției române.
Cu ajutorul acestora și al celor mai mulți avocați români din cele 15 județe menționate, toți având examenul de capacitate pentru magistrați, - având la dispoziție și pe cei din serviciul fostei stăpâniri ungare: 64 de magistrați inamovibili, 36 magistrați stagiari (notari, vicenotari și practicanți în drept) și 84 de funcționari români din grefele instanțelor din Transilvania, s-au pus bazele de organizare a Justiției române, primind și câțiva magistrați bucovineni români care să-și aducă contribuția. Mulți dintre magistrații și funcționarii români proveniți de la fostele instanțe ungurești, încă nu scăpaseră de sub ocupația străină, dar își anunțaseră venirea, oferindu-și totodată serviciile - aidoma acestora au procedat și magistrații sași după ce la Mediaș adunarea națiunii săsești a aderat la unirea cu Vechea Românie.
În ședința din 12 februarie 1919, în vederea preluării instanțelor judecătorești, la propunerea șefului de resort al Justiției - făcută în mare parte după sugestiile lui Emil Hațieganu, pe atunci șef de resort la codificație (codificație =reunirea de legi disparate, norme juridice, într-un cod, n.n.) fost judecător la Cluj - Consiliul Dirigent a aprobat numirile.
Aceste numiri, au fost, după cum urmează:
LA CURTEA DE APEL TG.-MUREȘ: 1. Prim-președinte: Romul Popp; consilieri: 2. Carol Göelner, președinte (nu a jurat); 3. dr. Ioan Popovici, înaintat președinte; 4. dr. Nicolae Stănică; 5. Procuror general Emil Fildan (neprezentat), înlocuit cu 6. dr. Mihail Gropșan.
La Tribunalul Tg.-Mureș: 1. Prim-președinte: dr. George Repede; judecători: 2. Edgar Sölöris (nu s-a prezentat); 3. dr. Vasile Covrig, prim-procuror; 4. dr. Enea Andrea.
a) la judecătoria Tg.-Mureș: șef-judecător dr. Alexandru Birtalon:
b) la judecătoria Miercurea Niraj: șef-judecător dr. Benedict Rusu;
c) la judecătoria Reghin: șef dr. Iuliu Criesmüller.
După șematismul oficial unguresc din 1918, în afară de Casație, pe teritoriile revenite sub stăpânire românească erau înființate 1272 de posturi de magistrați inamovibili, 478 de magistrați stagiari, 1383 funcționari de grefă și 147 de notari publici, - din care români: 64 magistrați inamovibili, 36 magistrați stagiari, 84 funcționari de grefă și 3 notari publici, deci abia 4 % români. Se mai putea conta pe un număr mai mic de magistrați și funcționari de grefă unguri, care la preluare eventual nu ar refuza jurământul. Aceștia din urmă însă, mai târziu, în Crișana, Satu Mare, Maramureș și Banat au fost în număr considerabil, grație mai mult influenței personale a celor care au făcut preluarea, și în multe ținuturi datorită urgiei trupelor ungurești, peste care trecuseră. În circumscripția celor două Curți de Apel: Cluj și Tg.-Mureș, numărul acestora era lipsit de orice importanță. Mai erau două surse de nădejde într-un ajutor: magistrații români din Vechiul Regat care din sentimente naționale s-ar fi putut hotărî să renunțe la casele și slujbele lor de acolo pentru a se aventura în Transilvania unde trebuiau să aplice legi necunoscute și netraduse în românește, iar a doua sursă o puteau prezenta avocații români transilvăneni care aveau pregătirea și examenele necesare și să fie dispuși să renunțe la cancelariile și veniturile mari pentru apostolatul plin de jertfe necesare în această situație de fapt.
Prima etapă a preluării Justiției a început în luna martie 1919 în cele 2 circumscripții de Curți de Apel, - mai întâi, la 4 martie 1919, prin preluarea tribunalului din Sibiu, din circumscripția Curții de Apel Cluj, el fiind și la sediul Consiliului Dirigent, unde nu se mai putea accepta această „insulă" de magistrați plătiți și aflați sub ordinele unei stăpâniri străine, sfidând în mod provocator conducerea română din Transilvania.
Primul președinte român, Iuliu Munteanu, a preluat tribunalul de la conducerea maghiară numai prin forță, și dintre toți magistrații acestei instituții, doar 3 dintre ei și un funcționar de grefă au acceptat și au depus jurământul; au refuzat depunerea jurământului un număr de 17 magistrați și 9 funcționari.
Preluarea Curții de Apel Cluj s-a făcut de către nou numitul prim-președinte român, dr. Pompei Micșa, la 11 martie 1919, după opoziția Curții. Magistrații și funcționarii de grefă de aici, au refuzat in corpore depunerea jurământului, excepție făcând consilierul sas Gustav Haupt care l-a depus pe loc. Și celelalte tribunale transilvănene au putut fi preluate prin recurgerea la forță sau la simularea intervenției în forță: Alba-Iulia, la 13 martie 1919 de către noul prim-președinte român, Victor Constantinescu; Bistrița, la 19 martie 1919 de către noul prim-președinte român, dr. Nicolae Pop; Dej, la 26 martie 1919 de către noul prim-președinte român, dr. Ioan Cherecheș; Deva, la 13 martie 1919 de către noul prim-președinte român Moisă Savu; Turda, la 13 martie 1919 de către noul prim-președinte român Alexandru Fărcășan.
Ungurii au refuzat în bloc depunerea jurământului și chiar au părăsit serviciul, iar aprozii le-au urmat exemplul.
Curtea de Apel din Tg.-Mureș a fost preluată de către nou-numitul prim-președinte la 18 martie 1919 în aceleași condiții și cu același refuz demonstrativ.
Când s-a desființat Consiliul Dirigent, la începutul lunii aprilie 1920, atribuțiile resorturilor lui au trecut la departamentele centrale din Capitală.
La începutul anului 1920, tribunalele Transilvaniei erau în parte organizate, unele având deja nucleele de dezvoltare formate și aidoma acestora toate judecătoriile de ocol rămase sub stăpânire românească. Șefii tribunalelor erau acum prim-președinți. La această dată, în Justiția Transilvaniei se găseau în total în serviciu doar 565 de magistrați, din care unguri și sași 251 (aici sunt incluși și ungurii din Banat, Crișana, Maramureș, Sălaj și Satu Mare, ei prestând jurământul de credință, ceea ce a făcut posibilă menținerea lor). Completarea numărului necesar s-a făcut succesiv mai târziu.
(va urma)
