Motto: PLÂNGE NEAMUL ROMÂNESC / Că străini-l târguiesc / Să-i cumpere din lăstari / Și să-i taie din stejari. // NU lăsa, frate române / Codrul tău pe mâini străine / Când mai greu pe lume-o fost / Ți-o dat hrană și-adăpost. // NU NE VINDEM ȚARA / NU NE DĂM COMOARA / NU VINDEM ACEST PĂMÂNT. // NU NE VINDEM ROSTUL, / PÂINEA ȘI-ADĂPOSTUL / ASTA-I TOT CE-AVEM MAI SFÂNT. // NU NE VINDEM ȚARA / NU NE DĂM COMOARA / NU VINDEM ACEST PĂMÂNT / CASA PĂRINTEASCĂ, RĂDĂCINA NOASTRĂ / ASTA-I TOT CE-AVEM MAI SFÂNT. // Stați români și judecați / Și pământul nu vi-l dați / NU dați zestrea pruncilor / pe mâna străinilor. // Puneți voi semințele / și culegeți roadele / NU lăsați pita și vinul / Să vi le împartă străinul. // Cum Doamne să nu te doară / Musafir la tine-n țară / Ast-om fi, noi, frați români, / Dac-om vinde la străini / Că omul fără pământ / Îi un pai purtat de vânt / N-are nicio rădăcină / Și stă la milă străină. / Când mai greu pe lume-o fost / Ți-o dat hrană și-adăpost // NU ne dăm comoara / Nu vindem acest pământ, / NU ne vindem rostul, / Pâinea și-adăpostul. // NU dați casa și pământul / Că NU știi ce-aduce vântul / Casa vă adăpostește, / Și pământul vă hrănește / Locul în care te-ai născut / Nu-i de dat nu-i de vândut / Cât ar fi prețul de mare / Astea NU sunt de vânzare. (Cântec popular românesc)
Aceste versuri aparțin unui cântec românesc „NU NE VINDEM ȚARA" interpretat extraordinar de tânărul cântăreț din Apusenii lui Horea, Cloșca, Crișan și Avram Iancu, IONUȚ LANGA. Aș putea spune că este melodia anului...trebuie doar să avem suflet și trăire curat românească, să-l înțelegem la justa lui valoare: interpretare și versificație.
În el vedem oglindiți ultimii 28 de ani de la jertfa supremă a tinerilor eroi și martiri români căzuți pe baricadele libertății de exprimare, de trăire civilizată, de în-omenire a ego-ului fiecăruia. A fost sângele curat al speranțelor căzute pe baricadele unei alte lumi...una care să ne propulseze pur și simplu spre mai bine, spre fericire, spre împlinire și egalitate cu alte popoare pe care, majoritatea le vedeam la televiziuni străine pe dealuri și locuri ascunse de ochii diavolilor roșii și apatrizi. Acest cântec exprimă jalea și dorința poporului care și-a dat obolul suprem pentru el. Exprimă atâta adevăr și durere. După 28 de ani de speranță de la marea democrație românească, exprimată prin toate partidele politice care s-au rotit pe la chiolhanul țării, am ajuns la concluzia că mai bine era înainte când era atât de rău... Că azi, dacă ar fi alegeri corecte și nu trucate, cum au fost în toate legislaturile, marea majoritate a populației românești ar alege liniștea trecutului, siguranța zilei de mâine, ar alege garsoniera aceea mică și serviciul obligatoriu, în detrimentul uriașului teren străin de lucru, să nu mai spun în locul podurilor, câmpurilor, chiriilor de pe pământ străin. „FIE PÂINEA CÂT DE REA, TOT MAI BINE-N ȚARA MEA"; ar alege dragostea paternă, a copiilor, a vecinilor și prietenilor, în locul umilinței străine; în mod cert, nu se poate generaliza, dar marea majoritate, în pofida unor case frumoase realizate acasă, mașini mai deosebite față de mult hulita noastră „Dacie", atunci când stai cu ei la un pahar de vorbă, lăcrimează, oftează, pentru dorul de țară, mamă, tată, copii, frați și surori, prieteni și pământ românesc. Am un prieten în America, care n-a putut veni la înmormântarea părinților, pe care-i diviniza, care au murit cu lacrimile pe obraz de dor și așteptare. Atunci când a revenit în țară a căzut pe mormântul celor care i-au dat viață...lacrimi, durere, regrete, gânduri...Ce voi duce cu mine în cealaltă lume dacă mi-am pierdut sufletul, mâinile mamei și ale tatălui, sărutările lor, atingerile lor, lacrimile lor de fericire când eram cu toți la masă? Dar ei, dragii de ei, cei peste 4 milioane de români, au fost marea majoritate nevoiți să plece și încă vor mai pleca din cauza incertitudinii unei speranțe de soare și lumină pentru ei și familiile lor. DE CE TREBUIE SĂ PLECE și să lase case, mese, pe cei dragi, pământ românesc arid și nearat?
CINE ESTE DE VINĂ? În gena noastră traco-geto-dacă avem multe lucruri foarte bune, dar avem și unele gene distructive: „războiul dintre noi, războiul româno-român". După 1989, toate partidele politice, fără excepție, în frunte cu ai lor conducători se fac vinovați de distrugerea țării și exodul românesc. Lăcomia lor, dorința de mărire, incultura lor, lipsa patriotismului curat, certurile dintre ei au adus umilința poporului nostru. Ura, care și astăzi persistă în clasa noastră politică, nu se mai termină, spre secarea inimii poporului și a țării. După cum spunea scriitorul moldav, Sadoveanu: „Ura n-a fost generatoare de bine. Ura naște ură. Binele nu se poate naște decât din generozitate și iubire". Treziți-vă la realitate, domnilor conducători ai României. Spălați-vă pe ochii mahmuri cu apă rece, nu după un chef puternic, ci după dărâmarea ȚĂRII și a NEAMULUI ROMÂNESC. Am acest curaj să vă judec, fiindcă ați vândut pământul Țării pe o nimica toată; ați dărâmat spitalele; ați distrus învățământul; ați sărăcit un întreg popor fiindcă marea avere a țării ați concentrat-o în fiefurile proprii și în drumețiile pompoase prin toate colțurile lumii; ați mințit și umilit tot poporul românesc; ați distrus puritatea unei „Vetre românești" unindu-vă cu aceia care ne-au stăpânit vremelnic și ne-au umilit până la sânge cu trufia lor nemeșească actualmente udemeristă. Ați rupt Biserica strămoșească, mama neamului românesc, cum o numea poetul nepereche Eminescu, care mai spunea că „atunci când țara este în primejdie, să lăsăm certurile dintre noi". Domniile voastre aveți hățurile căruței; dvs. conduceți căruța Patriei și ați dus-o în șanț, tot dvs., prin socotință și încredere, s-o scoateți afară. Puteți să faceți lucrul acesta, numai să vreți, până nu este prea târziu, fiindcă s-ar putea să rămânem fără cal, fără roțile căruței, fără... inima (ruda) căruței.
Există și un alt adevăr după cum, spune psalmistul David: „Toți ne-am abătut la rău și n-are cine să mai facă dreptate". Vinovați suntem și noi, oamenii bisericii, și îndrăznesc să spun fără teama de a greși: „De la vlădică la opincă", vinovați suntem și noi, oamenii învățământului, care nu mai suntem „Apostolii de altădată", vinovați suntem și noi „doftorii" trupurilor, care nu mai vedem inima omului, ci eurodolar-ismul păcătos, vinovați suntem și noi, truditorii pământului, care ne-am vândut glia străbună pe-o nimica toată, vinovați suntem toți, cu inimă română, care prin tăcerea noastră, pentru o găleată, o masă bună, un fular, ne-am vândut glia străbună prin racolări în diferite partide și partiduțe, care de ani de zile au secătuit țara și sufletul românesc, vinovați suntem și noi, care împărțim legea și dreptatea, dar așa cum spunea „moncher Caragiale": „Minciuna și nedreptatea a ajuns să stea la masă cu adevărul", vinovați suntem și noi, Armata Română, care ne-am lăsat momiți de pensiile mai mari decât salariile, pentru ca cei care le-au legiut să-și justifice salariile și pensiile lor mai mari de 13 ori decât cele ale muritorilor de rând, vinovați suntem și noi, presa scrisă, audio și video. Câți știți că acum este mort „EROUL-GENERAL CONSTANTIN DIDULESCU, la vârsta de 97 de ani, care a fost pe front la vârsta de 21 de ani, fiind rănit de două ori în Ungaria și Germania? .... scriem toate prostiile și fărădelegile care au depărtat tineretul de pe drumul cel bun, uitând de intelectualitatea trecută, care pentru salvarea patriei românești, la nevoie, slujeau cu penelul lor, interesele majore și nu cele proprii.
Știți care este problema foarte gravă frați români? Suntem în cădere liberă, pe mai departe; cine poate opri căderea în haos? Avem aceleași partide politice, care se fac vinovate în totalitate; dacă-i dăm jos pe unii, vin ceilalți, care au fost mai înainte și tot așa; dacă e să vină un Vlad Țepeș, nu mai suntem europeni și democrați...și atunci unde să ne întoarcem fața noastră? Numai spre bunul Dumnezeu, numai spre inima curată din noi; Numai spre pământul țării, care, singurul, exploatat corect, ne poate hrăni trupește și sufletește. Doamne, ocrotește-i pe români!
Am început cu un cântec și un interpret - IONUȚ LANGA, închei tot cu un cântec și același interpret: „Noi credem în Dumnezeu, / N-am făcut la nimeni rău, / Dar avem un jurământ / S-apărăm acest pământ".
„REFLECȚII SUFLETEȘTI" vol. II
