În România de astăzi trăim într-o lume a contradicțiilor. În urmă cu câțiva ani regele Mihai a fost alungat din țară, iar la trecerea Majestății Sale la cele veșnice, sunt organizate zile de doliu național, cei care ieri i-au interzis să intre în țară, acum, smeriți, cu fețe de farisei îndoliați, îi aduc omagii considerându-l salvator al națiunii române. Există facultăți de medicină la București, Iași, Cluj, Târgu-Mureș, Timișoara, Sibiu, Brașov, Galați, Oradea, care scot anual câteva sute de absolvenți și, totuși, se înregistrează o criză de medici, mai ales în mediul rural. Statul este obligat să scoată o lege prin care să-i oblige să profeseze în țară timp de 6 ani, bineînțeles, să le asigure și condiții de muncă și de trai decent. Pe de altă parte, există suficientă mâncare pentru toată populația țării, și un segment subțire din populația țării trăiește în lux, iar un număr mare de cetățeni, în special vârstnici, nu-și pot permite o hrană ca lumea de Crăciun. În medicină se fac progrese serioase, dar în realitate bolnavii intră pe picioare în spitale și după câteva zile sunt scoși în patru scânduri. Se spune că atunci când vezi mașini luxoase și oameni îmbrăcați în haine scumpe ești tentat să-i consideri oameni bogați, chiar dacă toate cele scumpe cu care se afișează în lume sunt procurate de la magazine second hand. În Târgu-Mureș tot a doua familie deține un automobil, majoritatea aduse din Germania. Stau mașinile în parcările din fața blocului, cu săptămânile, fără să fie pornite, iar proprietarii auto amăgesc că sunt oameni bogați. O altă contradicție o reprezintă relațiile dintre autoritățile statului și cetățeni. Cetățenii sunt obligați să respecte legile țării, să achite la timp taxele și impozitele către stat, să voteze din patru în patru ani conducătorii. Statul asigură în schimb asistență sanitară civilizată, siguranță economică și socială. Dacă cetățenii își onorează obligațiile față de vremelnicia stăpânire, fiind constrânși, conducătorii statului își neglijează datoriile imediat după vot. În dorința de a fi aleși promit marea cu sarea, dar ulterior se constată că buzunarele statului sunt rupte și nu pot fi peticite decât cu împrumuturi împovărătoare pentru generațiile viitoare. Se tipăresc bani, crește inflația, iar băncile creditoare vin cu sechestru.
Mă deranjează că ies oamenii în stradă, la manifestații, unde să strige: „Jos Guvernul", „Demisia parlamentarilor" etc., etc., fără să conștientizeze cu adevărat pentru ce au ieșit în stradă.
Mă așteptam la proteste împotriva Băncii Naționale, a băncilor, a celor care manipulează banii, „ochii diavolului". Fără bani, în capitalism ești muritor de foame. Pentru românii pericolul nu vine din partea politicienilor, cât din partea bancherilor, a băncilor străine.
În municipiul Târgu-Mureș, sunt peste 15 bănci cu capital străin, și CEC, o bancă românească, în care românii mai au încredere. Zilele trecute m-am dus la o bancă unde aveam deschise două conturi.
Mi-am manifestat dorința de a le închide, iar funcționara de la banca respectivă, foarte amabilă mi-a spus că nu le poate închide fără să achit suma de 60 de lei, comision pentru gestionarea contului. I-am explicat că în unul dintre conturi mai aveam niște bani rămași din anul trecut, mi s-au spus că banii respectivi au fost reținuți pentru comision. Am achitat suma solicitată și mi s-au închis conturile. Alt exemplu este legat de dobânzile percepute de bănci. Te bucuri când ți se aprobă un credit și te întristezi când, după un an, constați că dobânda este cu mult mai mare.
O altă contradicție specifică României este legată de existența DNA, un parchet cu atribuții speciale, mai există DIICOT și Parchetul de pe lângă judecătorii. De ce sunt necesare trei instituții? Contradicțiile din România ne fac viața mai grea, mai stresantă, iar societatea civilă manifestă, pentru legile justiției, când sunt atâtea alte probleme grave de rezolvat. De pildă, în mass-media sunt prezentate numai aspecte negative din viața românilor, când sunt atât de multe evenimente frumoase capabile să arate lumii adevărata față a României! Sunt doar câteva contradirecții specifice societății românești!
