Harnică și generoasă cum o știm, Cezarina Adamescu mai dă o probă a trăsăturilor ei de caracter: lectura critică a cărților pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan, preotul de excepție, preotul cărturar, așa cum parcă tot mai rar se întâlnesc între atâtea ispite laice ale cotidianului.
După ce a trecut prin sită multe dintre cărțile autorilor mureșeni, în abordări monografice (Nicolae Băciuț, Răzvan Ducan), ori în cuprinderi în ansamblul mișcării literare mureșene, Cezarina Adamescu se apleacă de o vreme și asupra cărților pr. dr. Gheorghe Șincan, nu doar ca hrană spirituală pentru ea însăși, ci și ca privire critică.
Într-un fel, criticul de la Dunăre suplinește absența criticii de pe Mureș, care ignoră până la dispreț orice producție literară ce nu ține de „cas(tr)ă.
Particularitatea acestei abordări critice e dată nu doar de competența într-un domeniu nu la îndemâna oricui, ci și de trăirea în duhovnicie a autoarei. E o perspectivă critică, din interiorul credinței, a unei literaturi de factură religioasă.
Cezarina Adamescu se oprește asupra a opt din multele cărți tipărite de pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan în ultimele două decenii, în care și-a valorificat vocația sa de povestitor și nevoia de poveste a celui care trece pragul lăcașurilor bisericești, pentru a se descoperi pe sine, descoperindu-l pe Dumnezeu.
Selecția nu urmează un criteriu anume, ține mai degrabă de circumstanțe legate de circulația cărții, lectura critică fiind aplicată asupra acelor volume care, prin amabilitatea autorului, au ajuns în posesia Cezarinei Adamescu.
Comentariile Cezarinei Adamescu sunt, înainte de toate, exerciții de admirație, într-un registru empatic, după cum, de altfel, aceasta recunoaște: „Pot spune că pentru mine, acest gen de scrieri constituie un deliciu și le sorb, pur și simplu, cu pipeta, ca să-mi ajungă și pentru zile negre, când sufletul e întunecat".
Până la urmă, aceasta a fost și ținta pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan, aceea de a oferi hrană duhovnicească celui însetat de credință. Destinatarului cărților comentate de Cezarina Adamescu i se dau răspunsuri la întrebări frecvente pe care orice om cu credință sau în căutarea credinței și le pune. Răspunsurile nu sunt ostentative, imperative, ci lasă pe fiecare în parte să extragă ceea ce i se potrivește, cu aspirații și speranțe.
Toate aceste mecanisme de comunicare sunt detectate de Cezarina Adamescu cu abilitate și rafinament, evidențiind virtuțile retoricii pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan, autor de carte de învățătură, de carte de credință, de lecții de viață, tocmai pentru a nu se face loc risipirii fără mântuire.
Comentariile Cezarinei Adamescu sunt extensive, cu volute largi, parcă intrând în rezonanță cu textele lecturate, într-o regăsire care face inevitabilă împărtășirea.
Mai demonstrează ceva această perspectivă monografică asupra operei pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan: mai există lectură cu folos, dincolo de istorii literare, de mode și tendințe.
Cezarina Adamescu îl valorizează pe pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan în singularitatea sa, într-o zonă de graniță, care se trece fără pașaport: literatura credinței și credința literaturii.
