Rugați insistent de către România liberă să prezinte date referitoare la rezultatele controalelor efectuate în zona prețurilor de transfer, reprezentanții ANAF au refuzat acest lucru invocând secretul fiscal. Motivul este putred: secretul fiscal privește însă identitatea contribuabililor, iar noi nu am solicitat niciun nume de firmă.
Autoritățile din alte țări sunt mai darnice cu alte astfel de informații. Spre exemplu, în ultimii trei ani, Fiscul britanic a stabilit obligații suplimentare de plată cifrate anual între 500 de milioane și un 1,5 miliarde de lire sterline, de cel puțin 50 de ori mai mari decât cele ale ANAF. Diferențele mari sunt explicate de existența în anumiți ani a unor importate dosare de prețuri de transfer.
În 2012, în Ungaria - țară ce are un PIB comparabil cu al României - în urma unor audituri pe prețuri de transfer, Fiscul a stabilit în plus taxe de plată de 160 milioane euro, respectiv de 16 ori mai mari decât cele stabilite de Fiscul nostru.
Doar 5% din firme controlate. Consultanți fiscali pe prețuri de transfer chestionați de RL descriu un peisaj dezolant. Ei spun că în România nu sunt mai mulți de 100 de inspectori fiscali care se ocupă cu așa ceva, câte 1-2 pe județ, dar care pot fi oricând puși să se ocupe de altceva. „Cum poate un controlor fiscal să verifice în șase luni (cât poate dura maxim un control - n.red.) activitatea unei multinaționale de 2.000 de oameni pe cinci ani (perioadă după care intervine prescripția fiscală - n.red.). Sunt multinaționale care nu au fost verificate în ultimii șapte ani.", spune un consultant. El adaugă că în alte țări, spre exemplu în Marea Britanie, o multinațională găzduiește permanent în sediu acesteia un inspector fiscal care petrece acolo opt ore pe zi, 365 de zile pe an, până iese la pensie. În România totul este o dulce leneveală. Niciun mare contribuabil nu pare preocupat de posibilitatea ca Fiscul să se prezinte cu scopul unui control pe prețuri de transfer, deși teoretic știu că este posibil. „Dacă știți că nu sunt radare, nu este Poliție, nu verifică nimeni, mai respectați viteza legală?", întreabă retoric consultantul. Dintre toți clienții firmei sale, Fiscul nostru i-a verificat pe problema dosarelor prețurilor de transfer doar aproximativ 5% din total. Un astfel de dosar - obligatoriu de întocmit la cererea Fiscului, a cărui lipsă se pedepsește cu o amendă de 2.000 de euro în România și cu 20.000 de euro în Marea Britanie, cuprinde o fundamentare a prețurilor folosite de multinaționale în relațiile cu afiliații.
Controlul prețurilor de transfer poate fi foarte fructuos pentru bugetul de stat, mult mai util decât verificarea micilor buticari. Pentru aceasta însă, Fiscul nostru ar trebui să aibă un personal cel puțin de două ori mai numeros, bine pregătit și dedicat doar acestui tip de controale. Utilitatea acestora este dovedită de faptul că cel puțin în 2012, personalul direcției prețuri de transfer (din cadrul ANAF, reprezentând 1% din totalul resursei umane, a colectat 10% din banii strânși de Fisc la buget.
Problema transferului în afara țării de către capitalul străin/multinaționale a unei părți din valoarea creată în țara în care activează nu este caracterizantă doar pentru România. Este o problemă pe care globalizarea de tip neoliberal a creat-o în toate zonele în care are loc procesul de delocalizare a factorilor de producție.
Acesta este motivul pentru care la nivelul Uniunii Europene se dezvoltă un nou concept al impozitării capitalului străin care stă la baza unei noi politici de impozitare a multinaționalelor.
(va urma)
