Acad. IONEL VALENTIN VLAD (1943-2017)

În Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, a plecat la cele veșnice academicianul IONEL VALENTIN VLAD, președintele Academiei Române, un apropiat al cercetătorilor mureșeni, al oamenilor de cultură și știință din Târgu Mureș. Prezent în orașul nostru în mai multe rânduri, ca invitat al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai", domnului academician Ionel Valentin Vlad i s-a decernat la 18 mai 2015, într-un cadru festiv, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Petru Maior", devenind un prieten și un protector spiritual al comunității academice de la Târgu-Mureș.

Ionel Valentin Vlad (n. 22 septembrie 1943, București, România) a fost inginer și fizician român, membru al Academiei Române (membru corespondent din 9 martie 1991, apoi membru titular din 7 iulie 2009). La 27 aprilie 2010 a fost ales vicepreședinte, iar la 8 aprilie 2014 a fost ales președinte al Academiei Române.

După studiile gimnaziale, a urmat Liceul „I. L. Caragiale", apoi Institutul Politehnic din București, Facultatea de Electronică și Telecomunicații în perioada 1961-1966 și cursuri la Facultatea de Fizică a Universității din București. Și-a continuat studiile în domeniul lasere și holografie la Universitatea din Paris (1969-1970). În 1972 a susținut teza de doctorat „Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer.

După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode Optice în Fizica Nucleară" (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat în anul 1968 primul laser cu mediu activ solid din România (împreună cu G. Nemeș).

A înființat și a condus Laboratorul de Holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică, Secția Lasere. În 1984 a făcut o vizită academică la TH-Darmstadt, finanțată de Autoritatea Germană pentru Schimburi Academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei.

Între 1984 și 1989 a fost ales adjunct al șefului Secției Lasere din cadrul Institutului Central de Fizică. După 1990 a devenit cercetător principal și șef al Laboratorului Optică Neliniară și Informațională din Secția Lasere a Institutului Național de Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației. A fost vicepreședinte al Consiliului Știintific din cadrul Institutului de Fizică Atomică și co-director al Centrului Român de Excelență în Fotonică din Programul de Cercetări în Științe de Bază (2003-2006); director național și responsabil de grup în Rețeaua de Excelență de Nano-fotonică („PHOREMOST") a Uniunii Europene.

A fost profesor asociat al Facultății de Fizică a Universității din București (din 1990). De asemenea, fost profesor invitat la prestigioase universități din Japonia, Mexic, SUA, Elveția, Italia, Rusia, Franța etc.

Rezultatele cercetărilor sale în domeniile holografiei, prelucrării optice a informației, opticii neliniare, opticii cuantice, nanofotonicii și instrumentelor de măsurare cu lasere au fost expuse în peste 175 de lucrări, în peste 220 de lucrări comunicate la manifestări științifice și în trei brevete de invenție, dintre care unul acordat și în S.U.A.

A fost editorul a opt volume „Proceedings SPIE"(publicate în S.U.A., 1994-2013) și editor-șef al revistelor „Proceedings Romanian Academy"- Seria A și, începând cu anul 2000, „Romanian Reports in Physics" (revista cu cel mai mare factor de impact ISI Thomson între revistele Academiei - 2016). Este autorul tratatelor de specialitate: Introducere în holografie (1973); Prelucrarea optică a informației (1976, în colab.); Stimulated Brillouin Scattering. Fundamentals and Applications (2003, Londra, în colab.); Studies in Modern Optics (2008, București).

Dincolo de activitatea de cercetare științifică efectivă, a desfășurat o importantă activitate de organizare și colaborare academică în cadrul unor instituții cultural-științifice naționale și internaționale, în calitate de: membru al Societății Române de Fizică, președinte al Secției de Optică și Electronică Cuantică al Societății Române de Fizică (1991-2009); membru al Societății Americane de Optică, al Societății Europene de Fizică, al Societății Europene de Optică, al Societății Internaționale de Inginerie Optică (SPIE -S.U.A.); vicepreședinte fondator al Secțiunii SPIE din România (1991-1993); membru  al Colegiului Consultativ pentru Cercetare și Dezvoltare și președinte al Comisiei de Fizică (1991-2002) a acestui Colegiu; vicepreședinte al Consiliului de Granturi al Academiei Române (1994-2006) ș.a.

Pe plan internațional a fost ales în : „Fellow of the Optical Society of America" (1978); „Fellow of The Institute of  Physics", Londra (1999); membru senior asociat al Centrului Internațional de Fizică Teoretică (Trieste, 2003); membru în Academia Europea (în „Anul Einstein", la Berlin-Potsdam, 2005); „Fellow of The International Society for Optical Engineering" (S.U.A., 2007, iar această societate îl citează cu ocazia conferirii acestui grad, pe care îl au maximum 5% din membrii ei: „Vlad is one of the world's leading researchers in dynamic holography, photorefractive crystals and nonlinear optics",SPIE News, May 1, 2007); președinte al comitetului științific și co-Director al Societății Europene de Optică (din 2011). În calitate de vicepreședinte al Academiei Române a înființat Școala de Studii Avansate a Academiei (SCOSAAR), cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea strategiei pentru Cercetare a Academiei și corelarea ei cu Strategia Națională pentru Cercetare Dezvoltare Inovare și Programul UE „Horizon 2020", a coordonat activitatea unor secții științifice ale Academiei ș.a.

Pentru excepționala sa activitate desfășurată în domeniul cercetării fundamentale, a fost distins cu numeroase premii, diplome și ordine cultural-științifice, naționale și internaționale, printre care amintim: Premiul „Traian Vuia" al Academiei Române (1978); Premiul și Medalia „Galileo Galilei", conferite de Comisia Internațională de Optică (2005); ordinul Național „Serviciul Credincios" în grad de Cavaler (2008); ordinul Național „Steaua României" în grad de Cavaler (2013).

Prin plecarea la ceruri a domnului academimician Ionel Valentin Vlad, cercetarea fundamentală românească suferă o grea pierdere, iar cercetătorii târgumureșeni pierd un mare prieten și un părinte spiritual.

În Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, a plecat la cele veșnice academicianul IONEL VALENTIN VLAD, președintele Academiei Române, un apropiat al cercetătorilor mureșeni, al oamenilor de cultură și știință din Târgu Mureș. Prezent în orașul nostru în mai multe rânduri, ca invitat al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai", domnului academician Ionel Valentin Vlad i s-a decernat la 18 mai 2015, într-un cadru festiv, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Petru Maior", devenind un prieten și un protector spiritual al comunității academice de la Târgu-Mureș.

Ionel Valentin Vlad (n. 22 septembrie 1943, București, România) a fost inginer și fizician român, membru al Academiei Române (membru corespondent din 9 martie 1991, apoi membru titular din 7 iulie 2009). La 27 aprilie 2010 a fost ales vicepreședinte, iar la 8 aprilie 2014 a fost ales președinte al Academiei Române.

După studiile gimnaziale, a urmat Liceul „I. L. Caragiale", apoi Institutul Politehnic din București, Facultatea de Electronică și Telecomunicații în perioada 1961-1966 și cursuri la Facultatea de Fizică a Universității din București. Și-a continuat studiile în domeniul lasere și holografie la Universitatea din Paris (1969-1970). În 1972 a susținut teza de doctorat „Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer.

După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode Optice în Fizica Nucleară" (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat în anul 1968 primul laser cu mediu activ solid din România (împreună cu G. Nemeș).

A înființat și a condus Laboratorul de Holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică, Secția Lasere. În 1984 a făcut o vizită academică la TH-Darmstadt, finanțată de Autoritatea Germană pentru Schimburi Academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei.

Între 1984 și 1989 a fost ales adjunct al șefului Secției Lasere din cadrul Institutului Central de Fizică. După 1990 a devenit cercetător principal și șef al Laboratorului Optică Neliniară și Informațională din Secția Lasere a Institutului Național de Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației. A fost vicepreședinte al Consiliului Știintific din cadrul Institutului de Fizică Atomică și co-director al Centrului Român de Excelență în Fotonică din Programul de Cercetări în Științe de Bază (2003-2006); director național și responsabil de grup în Rețeaua de Excelență de Nano-fotonică („PHOREMOST") a Uniunii Europene.

A fost profesor asociat al Facultății de Fizică a Universității din București (din 1990). De asemenea, fost profesor invitat la prestigioase universități din Japonia, Mexic, SUA, Elveția, Italia, Rusia, Franța etc.

Rezultatele cercetărilor sale în domeniile holografiei, prelucrării optice a informației, opticii neliniare, opticii cuantice, nanofotonicii și instrumentelor de măsurare cu lasere au fost expuse în peste 175 de lucrări, în peste 220 de lucrări comunicate la manifestări științifice și în trei brevete de invenție, dintre care unul acordat și în S.U.A.

A fost editorul a opt volume „Proceedings SPIE"(publicate în S.U.A., 1994-2013) și editor-șef al revistelor „Proceedings Romanian Academy"- Seria A și, începând cu anul 2000, „Romanian Reports in Physics" (revista cu cel mai mare factor de impact ISI Thomson între revistele Academiei - 2016). Este autorul tratatelor de specialitate: Introducere în holografie (1973); Prelucrarea optică a informației (1976, în colab.); Stimulated Brillouin Scattering. Fundamentals and Applications (2003, Londra, în colab.); Studies in Modern Optics (2008, București).

Dincolo de activitatea de cercetare științifică efectivă, a desfășurat o importantă activitate de organizare și colaborare academică în cadrul unor instituții cultural-științifice naționale și internaționale, în calitate de: membru al Societății Române de Fizică, președinte al Secției de Optică și Electronică Cuantică al Societății Române de Fizică (1991-2009); membru al Societății Americane de Optică, al Societății Europene de Fizică, al Societății Europene de Optică, al Societății Internaționale de Inginerie Optică (SPIE -S.U.A.); vicepreședinte fondator al Secțiunii SPIE din România (1991-1993); membru  al Colegiului Consultativ pentru Cercetare și Dezvoltare și președinte al Comisiei de Fizică (1991-2002) a acestui Colegiu; vicepreședinte al Consiliului de Granturi al Academiei Române (1994-2006) ș.a.

Pe plan internațional a fost ales în : „Fellow of the Optical Society of America" (1978); „Fellow of The Institute of  Physics", Londra (1999); membru senior asociat al Centrului Internațional de Fizică Teoretică (Trieste, 2003); membru în Academia Europea (în „Anul Einstein", la Berlin-Potsdam, 2005); „Fellow of The International Society for Optical Engineering" (S.U.A., 2007, iar această societate îl citează cu ocazia conferirii acestui grad, pe care îl au maximum 5% din membrii ei: „Vlad is one of the world's leading researchers in dynamic holography, photorefractive crystals and nonlinear optics",SPIE News, May 1, 2007); președinte al comitetului științific și co-Director al Societății Europene de Optică (din 2011). În calitate de vicepreședinte al Academiei Române a înființat Școala de Studii Avansate a Academiei (SCOSAAR), cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea strategiei pentru Cercetare a Academiei și corelarea ei cu Strategia Națională pentru Cercetare Dezvoltare Inovare și Programul UE „Horizon 2020", a coordonat activitatea unor secții științifice ale Academiei ș.a.

Pentru excepționala sa activitate desfășurată în domeniul cercetării fundamentale, a fost distins cu numeroase premii, diplome și ordine cultural-științifice, naționale și internaționale, printre care amintim: Premiul „Traian Vuia" al Academiei Române (1978); Premiul și Medalia „Galileo Galilei", conferite de Comisia Internațională de Optică (2005); ordinul Național „Serviciul Credincios" în grad de Cavaler (2008); ordinul Național „Steaua României" în grad de Cavaler (2013).

Prin plecarea la ceruri a domnului academimician Ionel Valentin Vlad, cercetarea fundamentală românească suferă o grea pierdere, iar cercetătorii târgumureșeni pierd un mare prieten și un părinte spiritual.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

Lasă un comentariu