DIN ACTIVITATEA ASOCIAȚIEI NAȚIONALE A CADRELOR MILITARE ÎN REZERVĂ ȘI RETRAGERE M.A.I. FILIALA „AL. I. CUZA" - JUD. MUREȘ

Distribuie pe:

Venind din partea lui Benjamin Franklin (1706-1790), cred că e cazul să-i dăm poveței sale înțelepte un loc de onoare în cadrul acestui articol: „Fie scrii ceva care să merite citit, fie faci ceva despre care să se poată scrie".

Convingerea mea este că ambele variante își găsesc acoperire în fapte, chiar dacă aici mă refer doar la timpul scurs dintre penultima ședință a ANCMRR din MAI Filiala „Al. I. Cuza" jud. Mureș, ținută la data de 6 octombrie 2017 și cea din 15 decembrie a.c. Printre altele s-a propus - și după cum se va vedea a și fost pusă în practică - organizarea de excursii, inițial fără alt scop decât cel de relaxare prin schimbarea „decorului" și a activităților „dictate" de rutina cotidiană. Primul care a făcut un pas în această direcție a fost însuși președintele filialei mureșene, domnul col. (r) Vasile Tohăneanu. Domnia sa i-a invitat pe doritori la o excursie de o zi pe traseul Tg.-Mureș - Borsec și retur. Ziua aleasă a fost cea de miercuri, 6 oct. 2017. De-a lungul drumului, desigur, a avut loc și vizitarea unor obiective alese ad-hoc, dar nu lipsite de semnificație. Oprindu-se la Catedrala ortodoxă din Bistra Mureșului, după ce au vizitat-o, și în urma discuțiilor cu preotul prezent acolo, un coleg polițist s-a oferit să facă - și chiar a făcut - o evaluare de risc la securitatea fizică atât a bisericii, cât și a casei parohiale, fără a intra în discuție acordarea vreunei recompense. Preacucernicul părinte a relatat grupului de excursioniști și faptul că în urmă cu circa 7 ani, la Casa memorială „Ion Vlasiu" a avut loc o spargere în urma căreia au dispărut câteva din lucrările de mare valoare ale regretatului maestru. Ca rezultat imediat al acestei discuții a fost vizita făcută la Casa memorială „Ion Vlasiu", unde colegii au constatat inexistența vreunui sistem de alarmă, ceea ce, au hotărât ei, va trebui remediat prin instalarea unui echipament performant. Pe loc au hotărât că procurarea și instalarea sistemului de alarmă să fie făcut prin sponsorizarea din propriile buzunare ale celor prezenți acolo și ajutați de ceilalți colegi membri ai filialei noastre. Instalarea sistemului sofisticat de alarmă împotriva efracției a și fost realizat două săptămâni mai târziu. Alte obiective turistice vizitate de ei au fost mănăstirea cu hramul „Sf. Ilie" din Toplița, și la fosta mănăstire Secu (transferată în Moldova). Punctul final al vizitelor a fost, așa cum am mai arătat, stațiunea Borsec, despre care, spun ei, începe să reînvie prin renovarea și restaurarea imobilelor care altădată dădeau strălucire locului.

La organizarea unei alte excursii, de data aceasta în Apuseni, s-a înhămat col. (r.) Ioan Albu. Această excursie însă a fost de două zile: 15-16 noiembrie a.c.

Ajunși în zona Apusenilor, pentru dezmorțire și servirea unei cafele, o primă oprire a avut loc la Popasul „Sălciua". În sală, două păpuși înalte de circa 70 cm îmbrăcate în costume naționale specifice locului au atras atenția și câțiva din acest grup s-au arătat doritori să-și facă poze cu aceste mici manechine. Continuându-ne drumul, am ajuns în comuna Incești, azi Avram Iancu, unde a fost vizitat muzeul memorial care poartă numele patronului spiritual cunoscut și ca fiind „Crăișorul Munților"; pe lângă exponatele aparținând epocii erau și câteva pistoale și o sabie despre care se spune că i-ar fi aparținut lui Iancu însuși. Pensiunea următoare, unde eram așteptați pentru servirea prânzului a fost „Roua Muntelui" din Baia de Arieș, față de care, la distanță mică, pe care am parcurs-o mai mult pietonal, a fost mănăstirea înființată în 1995, „Albac - Sf. Ilie". Următorul obiectiv vizitat a fost mănăstirea Lupșa, monument istoric a cărei biserică veche datează din 1429, pe care ocupanții austrieci de mai târziu nu doar că nu au distrus-o, ba dimpotrivă au protejat-o și i-au adăugat un plafon încasetat (așa cum se poate vedea, ca model, și la Peleș). Poate că nu este lipsit de interes că pe la toate mănăstirile și bisericile vizitate ale acestora, membrii grupului nostru de excursioniști au aprins lumânări în memoria celor care au marcat prin faptele lor aceste meleaguri și desigur a celor apropiați și dispăruți în lumea umbrelor. Seara zilei de 15 și noaptea au fost petrecute la „Steaua Arieșului", unde, desigur, s-a și cinat; seara și până târziu în noapte, buna dispoziție în care s-au aflat toți, a fost catalizată și de muzica interpretată de col. (r.) Ioan Albu și plt. adj. șef Naghi Petre care și-au adus instrumentele cu ei - primul vioara și fluierul, iar cel de-al doilea clarinetul despre care s-a spus că „a plâns în mâinile interpretului". În Albac, grupul statuar al lui Horea, Cloșca și Crișan i-a atras pe cei mai mulți din grup să-și imortalizeze imaginea alături de cei trei capi ai Răscoalei din 1784-1785. La mică distanță de acest monument este situată o biserică despre care am aflat din Pisanie că are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" și că a fost construită între anii 1880-1884 lângă o alta mult mai mică și modestă care ar data „... din anul 1746 ctitorită de eroul și martirul Vasile Ursu Nicola zis Horea din Albac unde a fost o vreme diac..." ne încunoștiințează aceeași sursă. În incinta acestor două „sfinte locașuri de închinare" există și o încăpere cu suveniruri, dar care găzduiește un clopot pe care scrie cu litere în relief că: „Acesta este clopotul cu care Horea a dat semnalul de luptă, erou martirizat împreună cu Cloșca pentru drepturile oamenilor transilvăneni prin tragerea pe roată la Alba Iulia". Tot pe drumul de întoarcere, membrii grupului au ținut să facă o poză de grup la statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Câmpeni, iar de acolo ne-am îndreptat spre C.N.C.A.F. MINVEST S.A. DEVA, Filiala ROȘIA-MIN S.A. ROȘIA MONTANĂ, unde, alături de mine inginerul Valentin Rusu, am coborât cele 197 de trepte - aproximativ cât înălțimea unui bloc cu 10 etaje - până la numeroasele galerii care se bifurcă parcă necontenit. Pe un perete lateral al intrării în mină, pe o placă de marmură stă scris că tabla cerată XVIII „Este un contract. A fost descoperită în anul 1854 în mina Ohaba - Sf. Simion din masivul Cirnic Roșia Montană împreună cu alte tăblițe. Cel mai vechi document ce atestă existența mineritului și a localității miniere Roșia Montană sub denumirea de Alburnus Maior încheiat la data de 6 februarie 131 e.n." Distinsul inginer Valentin Rusu însă - și pe bună dreptate - ne atrăgea atenția că această mină a fost deschisă cu mult-mult timp în urmă de autohtoni, adică de daci, și că exploatarea s-a făcut aici la începuturi cu ajutorul apei fierbinți, a oțetului și cianuri în hale, chiar și de către noi, contemporanii. În urma procedeului de separare cu cianuri, reziduurile erau predate chimiștilor care aveau biroul în același corp de clădire cu cel a căror menire era extragerea, și duse în altă parte pentru neutralizare. De asemenea, spunea el, ultimele pepite au fost extrase în anii ´60 ai secolului XX. Întregul grup a fost impresionat de un set de fotografii de prin anii 1920-1930 în care alături de adulți sunt văzuți și copii de 8-10 ani care cărau cu sacii în spinare bolovani care conțineau râvnitul aur.

Într-o a treia și ultimă parte, trebuie spus că la manifestările prilejuite de sărbătorirea Zilei de 1 Decembrie la Tg.-Mureș, spre deosebire de alți ani, a fost remarcată o „explozie" de rezerviști aparținând deopotrivă Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale și SRI, iar populația civilă - să recunoaștem - au făcut aproape neîncăpător centrul orașului.

Președintele A.N.C.M.R.R. - M.A.I., col.(r.) Vasile Tohănean, în nume propriu și al conducerii Filialei „Al. I. Cuza" - jud. Mureș, le urează membrilor săi, camarazilor din MApN și SRI - în retragere, în rezervă și activi -, și tuturor cetățenilor mureșeni „Sărbători fericite!", „La mulți ani!" cu împlinirea în 2018 a tuturor gândurilor bune și frumoase.

 

Lasă un comentariu