Ep. martir, dr. IOAN SUCIU - 110 ani de la naștere

Distribuie pe:

Într-un eseu al său, „Suflet de avangardă" (1943), Episcopul martir, Ioan Suciu, afirma: „Un neam trăiește prin trei feluri de oameni: geniile, eroii și sfinții. Geniile se nasc dăruite cu putere de lumină. Eroii se făuresc cu putere de voință. Sfinții se plămădesc cu putere de lumină, de voință și dragoste. Neamul nostru are nevoie de Sfinți. Vrei să fii Sfânt? Ajunge să iubești pe Isus, Acest Sfânt al Sfinților, ca să fii Sfânt. Iubind pe Isus, te faci Sfânt. Și atunci iubești tot ce a iubit Isus. Aici e toată sfințenia".

Referindu-ne la Ioan Suciu, din perspectiva vieții și operei sale, am putea spune că întrunește în bună măsură însușirile geniului, eroismului și sfințeniei.

Personalitate complexă: preot, profesor și episcop, eseist și conferențiar, poliglot, traducător și publicist, conducător de reviste etc., Ioan Suciu este prea puțin cunoscut de contemporani.

Subțirel, de statură mijlocie, cu o constituție fragilă, cu fața măslinie și curată, cu mustață și barbă negre, tunse scurt, cu privirea pătrunzătoare și ageră, semnul unei inteligențe neobișnuite, un temperament dinamic, generos și afabil, Ioan Ovidiu Suciu este al treilea copil din cei 10 ai preotului Vasile Suciu, prefectul Tipografiei și al Librăriei Academiei Teologice din Blaj, și al învățătoarei Maria, sora vestitului orator Ioan Coltor, canonic arhidiecezan și important om politic al vremii sale.

Se naște în 4 decembrie 1907, la Blaj, Mica noastră Romă, o cetate spirituală prin excelență, în ciuda faptului că până nu de mult avea înfățișarea unui mare sat. Cei apropiați obișnuiau să-i spună, familial, Nelucu.

După ce-și face studiile primare și gimnaziale la Blaj, fiind clasat mereu „Primul", are privilegiul să fie trimis la Roma, unde, timp de 7 ani, urmează Filosofia și Teologia, obținând Doctoratul în ambele domenii, cu calificativul rarisim: „Summa cum laudae".

O vreme este preot și profesor la cursurile liceale și Academice de la Blaj, dobândind o mare faimă ca inițiator de reviste, cum ar fi „Marianistul" și „Tinerimea Nouă", ca predicator, autor de conferințe, ca un Nou „Ioan Gură de Aur"!

La 6 mai 1940, este numit Episcop Auxiliar de Oradea, coadjutor al Ep. Valeriu Traian Frențiu. Instalarea în funcție se face la 20 iulie 1940 - de sărbătoarea Sf. Profet Ilie, prin punerea mâinilor a trei Episcopi: Valeriu Traian Frențiu - titularul de la Oradea, Iuliu Hossu de la Cluj și Ioan Bălan de la Lugoj.

Anii cei mai rodnici, sub aspect scriitoricesc, sunt cei din perioada orădeană (1940-1946): acum văd lumina tiparului aproape toate cărțile sale: Mica Biblie (1941), Micul catechism (1942), Prima întâlnire (1942), Viața lui Isus (1942), Veniți la Mine (1942), Eroism (1942), Fecioara de la Fatima (1943), Rănile Domnului (1943), Tinerețe (1944), Mama (1944) Viața nouă, Inginerul Nicoară, Morala creștină (1946).

Au rămas în manuscris: Exerciții spirituale, Predici, Cursurile de Morală și Omiletică, Conferințe, Ieremia Valahul, Roaba lui Dumnezeu, sora Benigna Consolata Ferara, Albert Bessieres, Fericita Ana Maria Taigi (1769 - 1837).

Ținta scrisului său este trăirea în spiritul Evangheliei, al religiei Iubirii în general, salvarea ființei umane, urmarea lui Christos.

Expunerea este caldă, concisă, densă, sistematică, menită să câștige inimile și sufletele, să entuziasmeze, să provoace în rândurile tinerimii școlare o schimbare pozitivă, să facă din tineri niște luptători, însuflețiți de înalte idealuri, pasionați pentru acestea până la jertfa supremă.

Stilul său - în cărți precum Tinerețe, Eroism, Mama ș.a. - este eseistic, înrudit de departe cu al lui Geo Bogza, cu precizarea că, la scriitorul ardelean, ne mișcăm mereu în sfera sacrului.

Poate fi comparat cu marele stilist Emil Cioran, care a primit Premiul Academiei Franceze. Stilistul de la Oradea și Blaj ilustrează la modul poematic eseul cu deschidere filosofic - religioasă. Programa de liceu ar putea introduce spre studiu eseul cu tematică filosofic-religioasă, cu referire la cărți precum cele pomenite mai sus: Tinerețe, Eroism, Mama, Rănile Domnului, Pier Giorgio Frassati etc.

În Predicile și în Conferințele sale este pus în evidență oratorul de excepție.

În 1946 (vara), PS. Valeriu Traian Frențiu revine de la Blaj la Oradea, iar PS. Ioan Suciu îi ia locul la Blaj.

La 15 Mai 1948 se omagiază, la Blaj, Centenarul Adunării din 3/15 Mai 1848 de pe Câmpia Libertății. Episcopului Ioan Suciu, deși el pregătise totul, având și o audiență la dr. Petru Groza, la București, nu i se permite să ia cuvântul la Festivitate. Începuse pentru Biserica Română Unită cu Roma prigoana, „Vinerea Mare"!

În noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948 sunt arestați toți Episcopii B.R.U. La 1 decembrie 1948 este emis, de statul comunist, Decretul 358, prin care B.R.U. este scoasă în afara legii.

Episcopul I. Suciu ajunge la Dragoslavele, de aici la Căldărușani (lângă București, reședința Patriarhului Ortodox, devenită Lagăr pentru Ierarhii Greco-Catolici), apoi este dus la Ministerul de Interne de la București, unde este maltratat, apoi la Închisoarea de la Văcărești și, în sfârșit, pe 5 septembrie 1950, este transferat la Penitenciarul din Sighetul Marmației.

Aici rezistă, fiind bolnav de colită, până la 27 iunie 1953, când - pe la miezul nopții - după ce spune cu ultimele puteri Tatăl nostru, se stinge din viață, în celula 44.

Este aruncat într-o groapă comună, în Cimitirul Săracilor, de pe malul Izei. Nu împlinise nici măcar 46 de ani!

Mărturiile despre Ioan Suciu, activitatea sa atât de complexă și bogată (în doi ani cât a fost Administrator Apostolic la Mitropolia din Blaj a făcut nu mai puțin de 600 de vizite pastorale în Ardeal), toate acestea ne întăresc convingerea că a trăit și a murit ca un Sfânt!

Se așteaptă, în anul 2018, sosirea în România, la Mitropolia Majoră Geco-Catolică din Blaj, a Sf. Părinte, Papa Francisc, când vor fi beatificați, ridicați la cinstea Altarelor, șapte din Episcopii martiri, Greco-Catolici, între care și Episcopul Ioan Suciu: Cardinalul Iuliu Hossu (1885-1970), PS. Alexandru Rusu (1884 - 1963), PS. Ioan Bălan (1880 - 1959), PS. Valeriu Traian Frențiu (1875 - 1952), PS. Vasile Aftenie (1899 - 1950), PS. Ioan Suciu (1907 - 1953), PS. Tit Liviu Chinezu (1904 - 1955).

Notă: La Târnăveni, la Casa Municipală de Cultură „Mihai Eminescu", tocmai în 4 dec. 2017, ora 17, președintele Cenaclului „Elena din Ardeal", Aurel Hancu, a ținut o conferință despre Ep. Ioan Suciu. A citit din creația sa, poetul Demeter Zoltan. Seara a fost memorabilă.

 

Lasă un comentariu