La Biserica ortodoxă din cartierul Unirii în prima zi de Anul Nou

Un oaspete care a intrat în casa unui prieten a observat că fetița acestuia avea o mare colecție de păpuși. Peste tot prin casă erau păpuși, de toate mărimile și de toate formele, care mai de care mai atrăgătoare. Toate aceste păpuși arătau faptul că prin acest hobby, fetița își găsea plăcerea și împlinirea lăuntrică.

După ce vizitatorul a urmărit cu mare atenție mai multe păpuși, a întrebat-o pe fetiță:

- Văd că ai multe păpuși; pe care dintre acestea o iubești mai mult?

În loc să-i identifice vreuna dintre ele, fetița a alergat repede în dormitorul ei și a adus o păpușă veche și ponosită. Acesteia îi lipsea un ochi. Păru-i era foarte rar și arăta ca niște țepi. Hainele îi erau zdrențuite, iar un papuc nu-l mai avea. Surprins de starea jalnică în care era păpușa prezentată, vizitatorul a întrebat-o din nou pe copilă:

- De ce iubești tocmai această păpușă, mai mult decât pe toate celelalte?

După ce i-a ascultat întrebarea, fetița a răspuns cu sfială:

- Dacă n-o iubesc eu, n-o mai iubește nimeni!

Lumea este bolnavă, am ajuns într-o stare atât de dezonorantă, încât dacă nu ne iubește Dumnezeu, nimeni altcineva nu ne mai poate iubi!

Lasă un comentariu