Legislativul european a adoptat pe data de 12 iulie 2016 Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne. Directiva va aduce o serie de noutăți pentru fiscalitatea din România, cea mai importantă fiind introducerea regulilor de impozitare a societăților străine controlate.
Termenul de transpunere al acestor prevederi în legislația națională este data de 31 decembrie 2018.
Scopul noilor reguli de impozitare ce vor fi implementate ca urmare a adoptării Directivei este împiedicarea evitării impozitului pe profit de către societățile rezidente prin devierea veniturilor către filiale/sucursale situate în țări cu un nivel redus de impozitare.
Elaborată pe baza recomandărilor OCDE din 2015 privind combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS), Directiva urmează să se aplice tuturor contribuabililor supuși impozitului pe profit într-unul sau mai multe state membre, inclusiv sediilor permanente de pe teritoriul UE ale unor entități rezidente fiscal în afara UE.
Directiva stabilește norme în 5 domenii ale impozitării:
• limitarea deductibilității dobânzilor;
• impozitarea la ieșire (en.: exit taxation);
• norme generale anti-abuz;
• impozitarea societăților străine controlate;
• impozitarea aranjamentelor hibride.
Implementarea regulilor de impozitare a societăților străine controlate (CFC) va avea un impact semnificativ asupra modului în care grupurile multinaționale își desfășoară activitatea.
Cu toate aceste eforturi ale UE de a normaliza regimul taxării multinaționalelor și capitalului străin, în general, întrebarea rămâne: cât de eficient și corect este în realitate regimul taxării?
Este o întrebare al cărei răspuns nu poate fi dat decât după analiza stadiului de prezentare și funcționare a înțelegerilor fiscale dintre statele membre și multinaționale.
Numărul înțelegerilor fiscale speciale încheiate de guvernele statelor membre ale UE și companii multinaționale sunt în creștere, în special în Luxemburg și Belgia, în ciuda lungului șir de apeluri oficiale ale Bruxelles la o corectă taxare în interiorul granițelor Europei.
Concluzia este conținută de un raport publicat miercuri de Eurodad (European Network on Debt and Development), realizat în colaborare cu o serie de ONG-uri din state membre și prezentat în presa românească de către site-ul Curs de Guvernare, la data de 7 decembrie 2016.
Ce se întâmplă în Europa după seriile Luxleaks și Panama Papers?
Din analiza datelor furnizate de Comisia Europeană din 17 state membre și din Norvegia rezultă că, între 2013 și 2015, numărul înțelegerilor fiscale speciale a crescut cu 160%.
Mai precis: în aceste state erau funcționale, în decembrie 2015, 1.444 de înțelegeri, față de 547 înregistrate la finalul anului 2013.
Potrivit Eurodad, statele care se detașează în acceptarea acestor practici sunt Luxemburg și Belgia.
După dezvăluirile Luxleaks, publicul a aflat că anumite state au acceptat să aplice anumitor companii impozite de sub 1%.
Comisia Europeană a lansat oficial o campanie de eliminare a acestui tip de aranjamente fiscale după debutul scandalului Luxleaks care, începând cu noiembrie 2014, a scos la iveală faptul că o serie de companii multinaționale au încheiat o serie de înțelegeri fiscale cu autoritățile din Luxemburg, cu scopul de a evita plata unor taxe în alte state membre ale UE.
Acțiunile și poziționările oficiale au fost apoi impulsionate de noile dezvăluiri Panama Papers, din aprilie 2016. Potrivit Eurodad, aceste scandaluri nu au influențat cu nimic politica înțelegerilor fiscale speciale acceptate de anumite state europene: în 2013 erau în funcție 547 de acorduri speciale, în 2014 numărul acestora a crescut la 972, ca să ajungă în 2015 la 1.444.
Cele mai semnificative creșteri ale numărului de înțelegeri parafate se regăsesc în Belgia și Luxemburg, unde numărul acordurilor a explodat după Luxleaks, crescând cu 248%, respectiv cu 50% în numai un an calendaristic.
De precizat că Luxemburg era, în 2015, statul cu cele mai multe înțelegeri fiscale speciale în funcție - 519.
La polul opus, Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Malta, Slovenia și Austria sunt singurele state europene care nu au încheiat nicio înțelegere fiscală cu vreo companie multinațională.
(va urma)
