Vasile Netea a fost un om spiritual, un om apropiat de Biserică și de marii reprezentanți ai acesteia. Evocă prin scrisul său multe personalități emblematice ale vieții ecleziastice românești, precum și memorabilele lor realizări. Vasile Netea se referă prin scrisul său la rolul extrem de important pe care l-a jucat în societatea românească Școala Ardeleană și marii reprezentanți ai acesteia.
Printre cei evocați de Vasile Netea se numără și marele teolog și cărturar, patriot și luptător pentru propășirea neamului românesc, Petru Maior. Vasile Netea dedică studii importante acestui mare cărturar, care este extrem de reprezentativ pentru spațiul transilvănean, în special pentru spațiul mureșean și cel reghinean, unde și-a desfășurat o parte a activității sale. Studiile publicate de Vasile Netea referitoare la Petru Maior contribuie în bună măsură la conturarea personalității marelui teolog și cărturar transilvănean. Vasile Netea, care spune despre Petru Maior că „a fost un bărbat mare, un bărbat ales, un bărbat providențial", analizează în lucrările sale cele mai importante aspecte referitoare la acest mare teolog și cărturar transilvănean, face referiri la diferite momente din viața cărturarului, însă se apleacă mai mult asupra operei sale pe care a lăsat-o posterității.
În lucrarea Figuri mureșene, lucrare publicată de Vasile Netea împreună cu Eugen Nicoară în anul 1933, în capitolul de deschidere dedicat lui Petru Maior, Netea analizează pe baza datelor istoricilor mai multe aspecte legate de Petru Maior, spre exemplu anul nașterii și locul nașterii marelui cărturar. În acest an, 1933, când apare această lucrare și pe baza informațiilor avute la îndemână, Netea este de părere că Maior s-a născut în anul 1755, iar locul nașterii este Căpușul de Câmpie. Însuși Netea spune că sursele de documentare sunt insuficiente.
Trebuie să amintim aici de o lucrare extrem de importantă a lui Vasile Netea, intitulată „De la Petru Maior la Octavian Goga", volum de studii și evocări istorice, apărută la București în anul 1944, lucrare pentru care Netea a primit premiul Academiei Române. În această lucrare Netea face mai multe referiri la biografia lui Petru Maior. Astfel, pe baza mai multor mărturii istorice, dintre care una mai importantă ar fi „Monografia orașului Târgu-Mureș" întocmită de Traian Popa, Netea după ce analizează datele oferite de istorici, spune că Petru Maior s-a născut la Târgu-Mureș și că nu avea cum să se nască la Căpușul de Câmpie.
Vasile Netea este preocupat deosebit de mult de activitatea predicatorială a lui Petru Maior. În lucrarea sa de care am amintit, „De la Petru Maior la Octavian Goga", Netea are un studiu remarcabil intitulat „Lângă amvonul lui Petru Maior". Aici Netea analizează predicile teologului Petru Maior precum și stilul oratoric al acestuia. Spune Netea că un zel fierbinte a dovedit Petru Maior în rostirea predicilor din fața altarului, precum și în cuvântările ținute la înmormântări. Pentru protopopul de la Reghin, predicarea constituia una din obligațiile categorice ale slujitorilor Domnului. Cărțile de predici ale lui Petru Maior au cucerit un întins orizont de influență, având un puternic ecou printre clerici. Susținea în 1921 diaconul dr. Gheorghe Comșa, viitorul episcop ortodox al Aradului, că predicile învățatului profesor de la Blaj și protopop, au avut cea mai mare răspândire nu numai în biserica unită cu Roma, ci și în Biserica Ortodoxă românească.
Predicile lui Petru Maior veneau în primul rând din partea unui autor ce întrecea în cultură și forță stilistică proprie pe toți înaintașii săi în ogorul omileticii românești. Pentru demonstrarea talentului oratoric al lui Petru Maior, Netea aduce spre exemplificare mai multe predici ale cărturarului, dintre care una ar fi predica la Patima cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. În această predică teologul Maior descrie pe larg patimile Mântuitorului Iisus Hristos, arată rostul acestora în iconomia mântuirii neamului omenesc, prezintă starea de păcătoșenie umană. Petru Maior predica avântat, iluminat, aspru. Cuvântul se împletea cu ideea în puternică armonie, ritmul este energic, tonul tare, atitudinea categorică. Avea și calități fizice care aduceau glasului său un adaos de sugestie, de autoritate. Barițiu, al cărui bunic ascultase predicile oratorului de la Reghin, vorbește cu mult elan despre „căutătura sa impunătoare", despre frumusețea bărbătească a cuviosului protopop. Tirada începea întâi liniștită, cu ton de povestire domoală, pentru a irumpe apoi - cum spune Netea - în perioade suculente și nervoase ca în evocarea prăbușirii lui Nabucodonosor cuprinsă în Predica din Duminica Vameșului și a Fariseului. Puternic și sugestiv, bogat în imagini și nuanțe poetice, se arată Maior în evocarea înaltelor priveliști cosmice: prealuminosul soare, luna, preafrumoasele stele, aerul, apa mării etc. O profundă religiozitate se deslușește astfel din aceste predici. De altfel aceasta, întocmai ca și viața neprihănită și un înalt spirit al datoriei, constituie, din punct de vedere moral, însușirile unui perfect orator bisericesc. Niciuna dintre acestea nu i-au lipsit protopopului de la Reghin. În prefața „Predicilor", Maior aduce și câteva indicații pentru preoții cei nevoiți a le primi. Îndeamnă în primul rând la „zicerea pe de rost". A lămurit și termenul de „predică", latinistul luând poziție împotriva cuvântului celui cu înțeles străin. Din toate cele prezentate aici reiese profundul spirit religios, călăuzitor al predicilor lui Petru Maior și totodată nivelul intelectual al activității sale omiletice. Vasile Netea spune că, peste opera protopopului de la Reghin s-a așternut astfel cenușa flăcărilor ce au ars de la 1821 încoace. În adânc de veac jarul își păstrează însă întreaga fierbințeală. În Predici mai mult decât în alte opere ale sale. Lângă amvonul lui Petru Maior se poate sta și astăzi cu interes și emoție.
Vasile Netea se referă la Petru Maior și în „Memoriile" sale, unde îl amintește pe teologul cărturar de nenumărate ori, aducându-i cuvinte de laudă și de profundă apreciere. Spre exemplu, când vorbește de orașul Reghin, Netea spune că acesta este „orașul cunoscut pe plan cultural îndeosebi ca orașul lui Petru Maior".
Iată așadar, acestea sunt cuvintele memorabile pe care istoricul și cărturarul Vasile Netea, cel născut în Deda, pe Valea Mureșului Superior, le dedică marelui teolog și cărturar Petru Maior, care a activat o bună perioadă de timp pe aceste meleaguri ale Reghinului. Un mare orator, Vasile Netea, vorbește despre arta oratorică a ilustrului și distinsului cărturar Petru Maior. Aceste două figuri emblematice ale culturii românești, Vasile Netea și Petru Maior, se înscriu în acea mare galerie de mari bărbați ai neamului românesc, luptători și apărători ai drepturilor poporului român.
