E atât de primitor, oricând, Marele Râu: Iordanul. Dar mai ales acum, când Evanghelia ne reamintește că Iisus a venit din Galileea pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a exclamat: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii!".
Iordanul este cel mai mare râu din Țara Sfântă, curgând în linie dreaptă sau cu meandre, traversat fiind de Podul Fiicelor lui Iacov. La marginea lui s-a născut profetul Elizeu.
Aici s-au deschis cerurile, aici se izbăvește păcatul și omul se îmbracă în Duhul lui Dumnezeu.
Vestitul Naaman, comandantul armatei siriene, s-a cufundat de șapte ori în Iordan, ieșind din râu ca om nou, vindecându-se de lepră.
Râul Iordan alimentează Marea de Sare sau Marea Moartă, după numele dat de grecul Pausanias.
Apa uleioasă și grea a Mării de Sare e pomenită în Cântarea Cântărilor ca loc al balsamului. Oameni veniți din cele patru zări caută tămăduiri într-un infinit divin, veghe și inefabil. Iordanul pare a fi infinit divin, veghe și inefabil, făcându-l pe cel care-i este martor să reverbereze cu ardoare cuvintele Sfântului Augustin: „Sunt însetat după tine, Doamne!"
Iordanul pare o statuie a apei; cruce, altar, potir, mlădiind peste neputințele noastre lumină mântuitoare. Trupurile celor care cred și mărturisesc, îmbrăcate în cămășile albe ale Botezului (ajunși la Iordan, pelerinii poartă, ca veșminte simbolice, cămăși albe) intră în trupul apei, fiecare ascultându-și clocotul interior, fiecare simțind cum crește trupul dinlăuntrului, închinător în Sfânta Treime. Cei care intră în veșnicia Iordanului nu iau apă doar în căușul palmelor, ca fierbinte semn de închinare, ci și în vase, pentru a le fi merinde în anii vieții în care vor propovădui darul lui Dumnezeu, pipăind cu degetele străruitoare ale sufletului calea mântuirii.
Acolo, la Iordan, sufletul devine picătură din Marele Râu, cuvânt roditor și tăcere roditoare așezate între maluri care nu se surpă. De aici nu pleci pustiu...
Deschidem și carnetul de reporter, în care notăm: „Pe Valea Iordanului au sihăstrit Cuviosul Iosif de la Bisericani și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Ținutul Iordanului e și «Casa Sfântului Gherasim», prima Mănăstire ridicată pe Valea Iordanului. I se mai spune sihastrul sau preacuviosul de la Iordan sau marele postitor. Cărturarul Sofronie relata cum Sfântul Gherasim a vindecat un leu, care, apoi, i-a devenit «ucenic», amintind de comuniunea pe care o avea Francesco D'Assisi cu viețuitoarele pământului. Cuvintele Sfântului D'Assisi, «Rugați-vă tot timpul!», sunt simțite și la Lavra Sfântului Gherasim".
Când am intrat pe poarta Mănăstirii, bătea, ascuțit, toaca, vestind mesaj de smerenie și îndurare. Meșteri români refăceau mozaicurile de o tulburătoare frumusețe artistică. Tot spațiul era inundat de o îmbietoare lumină; căci piatra și nisipul locului nu au secătuit sufletul.
Ne și amuzăm. Din curtea Mănăstirii ne privește un cocoș cu clopoțel la gât...
