La cumpăna dintre ani le-am cerut mai multor mureșeni să-mi spună trei dorințe pe care le-ar vrea împlinite în anul 2018. Aproape pentru toți prima dorință a fost sănătatea, urmată de siguranța locului de muncă, garant pentru un venit capabil să le asigure un trai decent. Liniștea și pacea în țară și în lume este a treia dorință așteptată de mureșeni. Au mai fost tineri care mi-au declarat că se așteaptă să-și găsească perechea potrivită în anul care vine. Un absolvent al Universității „Petru Maior" s-a întors din Anglia și mi-a declarat că așteptă să plece coloneii pensionari din aparatul Primăriei Târgu-Mureș și să-și găsească și el un loc de muncă în administrație, mai ales că a absolvit facultatea de drept administrativ, iar în străinătate a muncit necalificat în zootehnie. Nimeni nu a fost interesat de o posibilă carieră politică, nici de schimbări pe eșichierul politic.
Oare, suntem o națiune cu oameni bolnavi, speriați că-și pot pierde sănătatea? Iată o întrebare de natură să pună pe gânduri vremelnicii conducători ai României. Spaima că vom ajunge într-un spital insalubru, amenințați de pericolul infecțiilor intraspitalicești, de faptul că intri pe picioarele tale în spital, iar după câteva zile, rudele de scot în patru scânduri, te determină să tot amâni un control medical de rutină. Când în sfârșit nu mai reziști, te îngrozești ce vezi pe coridoarele spitalelor, a policlinicilor. Alegi alternativa clinicilor particulare, unde prețurile sunt prohibitive pentru majoritatea pacienților, chiar dacă te consultă și te tratează aceiași medici care profesează și în sistemul de stat. Paradoxul românesc poate fi cunoscut cel mai bine în sistemul sanitar. Se spune că mii de medici specialiști, școliți în universitățile românești pleacă din țară și profesează în țări străine, că sunt sute de localități rurale fără medici și asistenți medicali, că doctorii școliți pe banii românilor îngrijesc pacienți străini. Pe vremuri, absolvenții de medicină erau obligați să profeseze câțiva ani în localitățile unde au fost repartizați, existau cabinete medicale de întreprinderi, cabinete medicale școlare. Niciodată în istoria modernă a României nu s-a pomenit ca medicii, preoții să intre în grevă. Ambele categorii sociale au jurat că vor fi alături de semenii lor în orice situație. Te întrebi nedumerit, de ce medicii care au rămas în țară, cu salarii cu mult peste medie, își încalcă jurământul? Iată doar câteva aspecte care i-au determinat pe mureșeni să considere că sănătatea este pe primul loc în dorințele pentru anul 2018. Să mai amintim și de dotarea precară a spitalelor, majoritatea în clădiri vechi, cu aparatură nouă nefolosită din cauza incompetenței sau dezinteresului manifestat de managerii numiți pe criterii politice.
Am văzut în SUA un spital nou construit lângă cel vechi, care urma să fie demolat, și am întrebat de ce nu l-au igienizat pe cel vechi și au construit unul nou. Mi s-a spus că cel vechi era prea „bolnav" ca să mai prezinte siguranță pentru bolnavi. Am vizitat spitale din Boston și Houston din SUA, din Szeged - Ungaria, dar n-am văzut o aglomerație asemănătoare cu cea din România. Poate numai în Ucraina să mai existe atâția bolnavi diagnosticați cu boli grave cum sunt în România. La noi politicienii boicotează sistemul de asigurări de sănătate și de 28 de ani se tot tergiversează elaborarea unei legislații civilizate privind protecția de sănătate a populației.
Referitor la celelalte dorințe prioritare ale celor chestionați, comentariile sunt de prisos. Siguranța unui loc de muncă în condițiile capitalismului sălbatic din România neliniștește, în special pe pe cei tineri cu împrumuturi la bănci, pe cei care mai au câțiva ani până la pensionare fără perspective de angajare într-un nou loc de muncă sau de emigrare.
Liniștea și pacea în lume, o altă sperietoare promovată de televiziuni, de parcă nu ar mai fi și fenomene pozitive în lume, este un aspect de natură să ne îngrijoreze. Mărturisesc că n-am întâlnit mureșeni dornici să iasă în stradă, la demonstrații. Foarte puțini mi-au declarat că nici votul nu-i mai interesează, fiindcă nu există o alternativă credibilă la actuala clasă politică.
