La sfârșitul secolului al XIX-lea, era la Catedrala Notre-Dame din Paris un episcop care prin predicile sale atingea inimile necredincioșilor și ale celor indiferenți. Acel episcop ne relatează un fapt. Cu mulți ani înainte de a fi episcop, în fața catedralei venea un tânăr care îi insulta pe credincioși spunându-le că, de fapt, credința e depășită și multe alte ofense. Într-o zi a ieșit la el un preot care încerca să-l calmeze, însă tânărul a început să-l jignească și pe acesta. Preotul, în cele din urmă i-a zis: „Uite, vino în biserică și spune-i direct lui Dumnezeu aceste lucruri. Să strigi cu toată puterea: Hristos a murit pe cruce pentru mine și nu îmi pasă deloc".
Tânărul a întrat și a strigat cât a putut de tare: „Hristos a murit pe cruce pentru mine și nu îmi pasă deloc." „Foarte bine, i-a spus preotul. Acum mai strigă o dată." Și tânărul a strigat iar, de data aceasta cu o oarecare ezitare. Preotul l-a îndemnat: „Aproape ai terminat, strigă pentru ultima dată". Dar tânărul, privind crucea, n-a mai putut scoate un cuvânt. Misterul crucii l-a schimbat, iar acel tânăr a ajuns preot și apoi episcop.
Și episcopul continuă: „Acel tânăr eram eu"!
