Miercuri, 10 ianuarie, se împlineau 112 ani de când vedea lumina zilei cel care a fost, până la decesul său din 21 mai 1973, nu numai un respectat academician și mult apreciat matematician, dar și un om de o surprinzătoare și plăcută spiritualitate specifică românilor inteligenți și omenoși. Ceea ce presupune a avea nu numai un dezvoltat simț al umorului ci și curajul sincerității gândurilor tale exprimate în scris sau prin viu grai. De exemplu: a fost singurul dintre reputații oameni de știință ai țării care a declarat, în public, că nu este de acord ca doamnei Elena Ceaușescu să i se acorde titlul de academician în domeniul chimiei polimerilor. Și totuși i s-a acordat! Iar dânsa nu numai că l-a primit și însușit, dar l-a așezat ca emblemă de mândrie înaintea numelui și prenumelui său. Parțial o îndreptățea faptul că, cu mână de fier, a făcut din ICCHIM București un institut românesc de cercetări științifice de prestigiu mondial! Numai că nici el nu mai există. Iar dacă ar mai exista, la ce folos de vreme ce marile combinate chimice de la Făgăraș, Târnăveni. Orașul Victoria, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Arad, Piatra Neamț, Codlea, Govora, Săvinești, Turda și Dej sunt fie o jalnică ruină, fie locul unor imense MOLURI străine. Cele care i-au transformat pe români harnici și chibzuiți din producători pricepuți în înfocați cumpărători și consumatori de te miri ce. De la produse alimentare dubioase calitativ și fără gust și până la haine purtate și nespălate. De unde și balanța comercială mereu nefavorabilă României!
Cât privește vorbele și gândurile înțelepte ale regretatului academician Grigore Moisil, vă oferim, pentru început, răspunsul dat propriei sale întrebări, aparent banale: „Ce este un pesimist? După care. fără a sta prea mult pe gânduri, răspunde tot el: „Un optimist bine informat". Apoi continuă în aceeași notă de fină spiritualitate și de mult bun simț: „Dușmanii se recrutează dintre prieteni"; „Nimic nu costă mai mult decât neștiința"; „Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil"; „Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puțin pentru mine pare o expresie corectă gramatical, dar de fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile societății"; „Imaginația e și ea o sursă de informare"; „Lasă-mă singur: aș vrea să mă gândesc la tine!"; „Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toți oamenii de știință"; „Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat și la 60 stimat"; „Când îmbătrânești nu mai ai inimă, ai cord!"; „Spre deosebire de vin, știința nu trebuie lăsată să îmbătrânească"; „Iubesc oamenii, începând cu mine"; „Nu văd altă formă a teatrului în viitor decât circul" (n.a. Dovadă și ceea ce se petrece pe scenele multor teatre din țară și de peste hotare, inclusiv în timpul zgomotoaselor și costisitoarelor festivaluri internaționale).
