Ziua de 15 ianuarie, ziua în care vedea lumina zilei în 1850, la Botoșani, luceafărul poeziei românești, este Ziua Culturii Române, care, în fiecare an, este sărbătorită pe întreg spațiul românesc, cu mare bucurie, emoție, nostalgie. Sărbătorind nașterea poetului nepereche, sărbătorim în ansamblu cultura română, aniversăm pe cel care a dat sens poeziei românești, învăluind-o, în stilul său unic, în frumusețea și sublimul cuvântului românesc. Mihai Eminescu, perla neprețuită a literaturii române, este, în același timp, chipul ideal al creatorului liric în literatura universală. Ca o expresie a dragostei pentru poetul Mihai Eminescu, geniul cel neîntrecut al literaturii române, luni, 15 ianuarie 2018, vom sărbători Ziua Culturii Naționale și vom aniversa 168 de ani de la nașterea „luceafărului poeziei românești".
Să evoci pe Eminescu, ceea ce înseamnă el pentru literatura noastră și pentru literatura universală, pentru inima noastră românească și pentru sensibilitatea lumii întregi, nu e lucru ușor! Scriitorul acesta nu e numai mare. El este genial, și nimănui nu-i este îngăduit orgoliul de a crede că poate cuprinde, înțelege, defini și explica imensele adâncimi și înălțimi ale cugetării și artei eminesciene. Eminescu înseamnă imens atât pentru literatura română, cât și pentru cea universală. El este cea mai de seamă podoabă a literaturii noastre naționale, nu numai prin opera lui, dar prin pilda lui, prin treapta ce a constituit-o creația lui, prin mișcarea literară ce a determinat-o, prin saltul înainte ce l-a produs. El a însemnat înnobilarea, îmbogățirea, înălțarea, rafinarea întregii noastre literaturi, așezarea ei definitivă pe temeliile literaturii și limbii poporului, statornicirea ei definitivă și cu o pecete proprie în cadrul literaturii universale, cristalizarea ei definitivă în formele cele mai alese, ca o expresie a simțirii și gândirii poporului nostru de astăzi și dintotdeauna. De mulți ani, Eminescu și-a aflat liniștea eternă. Flacăra gândirii, simțirii, artei lui nu se va stinge, însă, niciodată. Ea va trăi veșnic vie în inimile noastre și va lumina sufletele noastre cele însetate după sublimul liricii eminesciene.
Eminescu a lăsat o operă alcătuită din poezii și puțină proză, făcând impresia că ar fi voit să cultive îndeosebi poemul scurt. Dar analiza manuscriselor sale dezvăluie un Eminescu plăsmuind mari compoziții lirice și dramatice, un poet cu năzuința grandiosului și a organicului ca și Goethe. Eminescu, prin poeziile sale, s-a impus în literatura română. Prin poeziile lui, Eminescu a reușit să dea cea mai adâncă expresie a gândurilor și ideilor sale. Opera poetică eminesciană e plină de sentimente adânci, de idei și mari pasiuni, iar forma versificației este impecabilă. Talentul lui Eminescu a fost mare, dar, perfecțiunea formei și a conținutului este rezultatul unor studii îndelungate. Poetul folosește gerunziul. Acest mod este cu atât mai evident, cu cât exprimarea ca formă poetică a gerunziului în limba română nu fusese încă reglementată. Când nu găsește expresii potrivite, Eminescu își creează expresii noi. Poeziile lui Eminescu, tocmai prin forma lor ireproșabilă, capătă acea gingășie surprinzătoare ce are influențe adânci în sufletul cititorului. Aceasta se explică prin procesul psihologic ce se declanșează după lectura acestor poezii. Eminescu evită cu grijă expresiile simpliste, inestetice și reci, precum și cele cu semnificații abstracte. Folosește mult epitete, comparațiile și descrierile. Din particularitățile atractive ale stilului artistic eminescian face parte personificarea momentelor vieții, a naturii și a diferitelor lucruri și obiecte: „Pădurea suspină", „Ecoul râde de blândele plângeri ale junilor amanți", „Râul sfânt ne povestește cu ale undelor lui guri de-a izvorului său taină, despre vremi apuse …". Analizând opera eminesciană, observăm faptul că limba lui Eminescu este limba românească împrospătată cu material luat din izvorul de cuvinte al vechilor scrieri.
Suntem cu toții conștienți de ceea ce Eminescu reprezintă ca poet și ca gânditor al neamului. A cunoscut adânc limba populară, conștiința națională și-a aflat în el o expresie originală. Prin Împărat și proletar, Strigoii, Melancolie, Scrisori, Glossa, Luceafărul a realizat poezia pe cea mai semeață culme a artei și ne-a dat conștiința că putem crea la înălțimea altor neamuri. Aruncându-ne privirile spre zările viitorului, putem fi îndrituiți să credem în apariția și a altor poeți care să creeze valori literare cu fond și forme pe care nu le putem bănui și care vor reprezenta noi piscuri ale geniului românesc. Dar Eminescu va avea pentru neamul nostru valoare permanentă și din alt punct de vedere. Eminescu a înțeles că ne putem câștiga un loc în cultura universală numai prin creație deosebită de-a altora și că legea originalității este adâncirea gândirii și simțirii românești. El a cercetat temeinic istoria neamului nostru, și-a asimilat cu pasiune cultura națională în toate înfățișările ei, și-a deschis larg sufletul către marea literatură și filosofie universală, a depus o muncă statornică pentru crearea unei noi expresii literare pe baza limbii poporului.
