ADRIANA DANDU, născută la 16 august 1958, la Sighișoara, absolventă a Liceului „Mihai Eminescu" Târgu-Mureș, de profesie învățătoare. Prezentă cu grupaje de versuri în antologii de poezie: „Anotimpuri sub turnul cu ceas", 2004; „Ofrande inocente", 2006; „Spuză de stele", 2010; „Parfumul clipei", 2017; obținând numeroase premii literare la concursuri naționale și internaționale de poezie. În prezent , un volum personal de poeme în pregătire „GENEALOGIA UNUI SUSPIN".
CÂNTEC PENTRU ANA
Ană, te mai strigă macii,
torși de vânturi, ninși de astre,
cum izvorul și-a prins matca
printre genele-ți albastre.
Te cunosc buzele ierbii,
sărutându-ți talpa goală,
când te cuibăreai în rouă
și zorii-ți clipeau în poală.
Tu, știutul pe de rost
al lacrimii și-al fântânii,
erai cântec ce-nflorea
miezul de lumină-al pâinii.
Și-ai fost trup de miere pură,
curgător ca însăși graiul
unui neam, rodind în stâncă,
brațe să-nverzească plaiul.
Și-ai fost, Ană, trupul vieții,
suflet alb de mănăstire,
cu năframa ta sfințită
în durere și iubire.
Ai fost candelă aprinsă
la un căpătâi de noapte,
ai fost leagăn pentru viață ,
ai fost punte peste moarte.
Ană, te mai strigă macii,
ce din lanuri se revarsă
peste pânza iei tale....
Vino! Întoarce-te acasă!
IOANE, IOANE!
Ioane, Ioane,
ce te doare
printre bulgări
și țărână?
Ai rămas cu tine,
Ioane,
sub vifornița păgână.
În colibe de trifoi
ți-ai pus capul pe pământ
să auzi cum crește iarba,
ca un fraged legământ,
în tăcerea mișcătoare
dintre crengile amiezii
ai simțit la tine-n suflet
cum îți pasc cămașa iezii,
și-ai pornit pe câmpul verde,
ca un călător din veac,
ce mergând doar în lumină,
a-nălțat pe glie arc,
prin portalurile ninse,
cu care erai de-o seamă,
ai trecut din cerc în cerc,
dând mereu aceeași vamă,
și în ia ta cea pură
și-n cojocul alb de blană
ai îngenunchiat în rouă,
ca la sfânta ta icoană,
și în palmele muncite
cu miros de veșnicie
ai ținut tot universul,
și pe Dumnezeu-făclie.
Ioane, Ioane,
ce te doare
printre bulgări și țărână?
Ai rămas cu tine ,Ioane,
și cu Dumnezeu de mână!
